Evenimentele tragice din ultimele două săptămâni au îndoliat România şi ne-au reamintit ce înseamnă să fim oameni. Distanţa dintre oameni şi îngeri s-a micşorat considerabil. Drapelul naţional a fost sărbătorit şi apoi a fost coborât în bernă, dar mai important este să ridicăm cortina uitării. Astăzi, 1 iulie 2013, îl sărbătorim pe cel care foarte mulţi oameni îl consideră înger. Pentru că le-a dat viaţă a doua oară. Este vorba despre neurochirurgul Leon Dănăilă care a împlinit 80 de ani.
 
Suferinţa uneşte oamenii şi îi redescoperă. Pe unii chiar îi descoperă. De cele mai multe ori prea târziu…şi am face orice să dăm timpul înapoi. Dar să nu uităm că „nu-i proroc dispreţuit decât în patria şi în casa lui”. Acum două săptămâni, Părintele Justin Pârvu, un sfinx al ortodoxiei româneşti şi fost legionar, a trecut în nefiinţă, dar televiziunile din România au jelit mai tare ochiul vânăt al unei vedete care s-a “bătut” în topuri cu alte dive mondiale precum Lady Gaga sau Rihanna. Dacă prin definiţie, legionarii au fost xenofobi, având ură faţă de străini, în prezent noi avem în unele momente ale vieţii ură faţă de români. Adică faţă de noi înşine.

Rămânem în urmă când tragem cortina peste viaţă şi ne confruntăm cu moartea. Spiritul devine diafan. Sau ce a mai rămas din el. Cele mai multe dintre televiziuni au scuipat şi ultimul sâmbure de spiritualitate când au aşezat în prime time drama  primadonei muzicii pop de la noi, de care, spre ruşinea mea, eu nu ştiam că o cheamă Stan ori Bran. Cred că suferinţa artistei era pe deplin justificată, iar goana nebună după rating ne-a arătat încă o dată prin pixelii vineţi ai ecranului ceea ce Părintele Justin ne-a spus acum câţiva ani: „E o vreme de pustiire a neamului”. Replica fiului nostru care are 3 ani ne-a lăsat fără cuvinte în timpul înmormântării marelui duhovnic al românilor: „Nu plânge, mami. Vom merge la Mănăstire şi eu o să primesc aripi să merg la Părintele Justin”.

Tragicul accident din Muntenegru ne-a adus din nou cu picioarele pe Pământ şi ne-a demonstrat că îngerii sunt chiar aici, lângă noi. Trebuie doar să-i vedem şi să fim capabili să-i preţuim. Cu 30 de ani în urmă, în Huţani, localitate aflată pe „şoseaua morţii” dintre Suceava şi Botoşani, 48 de oameni şi-au pierdut viaţa în cel mai cumplit accident rutier din România. Acum, aici a mai rămas doar „podul celor 48 de cruci” peste care s-a aşternut uitarea. Cu o săptămână în urmă, salvatorii muntenegreni şi-au încrucişat săbiile cu moartea şi au sensibilizat o lume întreagă. 18 români au urcat la ceruri pentru ca noi să promovăm un examen al maturităţii. Dar cum să luăm notă de trecere? Probabil că prin credinţă.



Cel puţin asta ne-a învăţat unul dintre cei mai mari neurochirurgi ai României, care acum 80 de ani s-a născut în cel mai nordic oraş al ţării, Darabani. De aproximativ jumătate de secol, timp în care a efectuat peste 40.000 de operaţii, doctorul de talie mondială Leon Dănăilă redă semenilor şansa la cel mai de preţ lucru de pe Pământ: viaţa. Microscopic şi macroscopic, dărăbăneanul Leon Dănăilă a reconstruit oameni: fizic, dar mai ales sufleteşte. Mii de oameni îl consideră al doilea Dumnezeu. La mulţi ani, domnule academician! (Lucian BĂLĂUCĂ)

PS: Editorial publicat şi în cotidianul Adevarul . De data aceasta nu am scris nimic despre aleşi, despre directori care aplaudau joi PDL-ul şi duminică USL-ul sau alţi politicieni fără scrupule. Motivul este foarte simplu. Pur şi simplu nu merită.

Justin Pârvu: “Cum mai poţi vorbi în acest caz de politicieni, când ei trec cu atâta uşurinţă peste aceste crime şi urgii, când copiii noştri, neamul nostru este pângărit şi asuprit, sărăcit şi silit să devină cerşetor” (revista Credinţa ortodoxă, ianuarie 2001)

Citiţi pe aceeaşi temă:
Leon Danaila la Tinerete fara batranete: „Eu am facut orice pentru bolnavi, pentru binele lor”
EXCLUSIV Leon Danaila: „Doresc darabanenilor rezistenta maxima…”





11:01 pm Luni, 01 Iulie, 2013