9 ani de Darabaneni.ro…Cui mai folosesc astăzi?

În 17 iulie Darabaneni.ro a împlinit 9 ani cu bune şi cu rele. Orice drum are un început, dar şi un sfârşit. Dumnevoastră, cititorii, dar mai ales Dumnezeu ne va îndruma calea în continuare.

Tânăr și entuziast fiind, ai puterea și nebunia necesară de a te înhăma la proiecte care nu știi unde duc, nu știi cât vor consuma din tine, nu știi cât te vor răpi de lângă ceilalți. Însă după ani în care această nebunie a fost hrănită de un entuziasm greu de înțeles, vin momente în care este bine să te oprești puțin, să scoți cheia din contact și să te gândești la celebra replică a lui Ilie Moromete: „Nicolae, unde mergem noi domnule?”. După 9 ani de activitate cred că un astfel de moment a venit și pentru Darabaneni.ro. După ani în care ai pus totul în slujba comunității, după ce ai trecut familia pe locul doi, după ce ai pierdut o slujbă și ai fost părăsit de cea mai mare parte a echipei, trebuie să te așezi pe o prispă și să te întrebi: „Mai folosește astăzi cuiva Darabaneni.ro?Mai este cuiva util?”

În nouă ani, o echipă mai mică decât degetele de la o mână a depus eforturi considerabile și aproape a transformat un site dedicat sportului într-un cotidian. Dărăbănenii au avut privilegiul să fie prompt informați despre ce se întâmplă în comunitatea lor, și asta a fost posibil doar cu eforturi și cu spirit voluntarist. Dărăbănenii s-au reîntâlnit cu propriile valori prin intermediul acestei publicații, tinerii au fost în sfârșit promovați, iar sportul a fost tot timpul un domeniu care s-a bucurat de o atenție deosebită. Care a fost prețul  tuturor acestor lucruri, ce au sacrificat cei din spatele textelor pentru ca cititorii să fie repede și corect informați? De cele mai multe ori totul. A fost greu când, find de mână cu copilul meu, eram înjurat ca la uşa cortului pe terenul de fotbal, când Alexandru escalada dealurile Darabaniului atunci când oraşul devenise groapa de gunoi a unor botoşăneni şi suceveni, când alt coleg era cu mascaţii la poarta contrabandiştilor. Am fost umiliţi şi jigniţi de mai marii noştri, scoşi din şedinţele de Consiliu Local, dar de fiecare dată ne-am ridicat şi am mers mai departe. Între timp Alexandru „a terminat de dat facultatea cu var”, așa cum afirma un fost edil șef, a făcut şi Master-ul şi a ajuns, între timp, doctor în istorie...şi nu sunt mulţi ca el în Botoşani.



Nimic din ce a făcut Darabaneni.ro în această perioadă nu a fost comod, însă nimeni nu a promovat mai mult imaginea orașului. Ne mândrim cu faptul că am discutat şi am intrat în sufletul dărăbănenilor mai mult sau mai puţin celebri, de la nea’ Vasile Amitroaiei sau Maria Constandache, până la Leon Dănăilă sau Gheorghe Cliveti. Darabaneni.ro a reprezentat mereu o luptă, în care nu puțini au fost cei ce ne respectau, dar ar fi dat petrecere dacă am fi tras obloanele. Această luptă a transformat Darabaneni.ro într-o normalitate a orașului. Probabil că foarte mulţi dintre voi nu-și mai imaginează astăzi urbea de pe malul Prutului fără acest site. Dar timpul trece, viața oamenilor se schimbă, au alte priorități, își construiesc cariere profesionale și atunci apare și un moment în care existența Darabaneni.ro este pusă sub semnul întrebării. Obosești, nu mai poți lupta pe mai multe fronturi și te-ai săturat de oamenii care te susțin doar formal, care te felicită în public, dar refuză să răspundă la telefon când faci o știre. E târziu în noapte. Visul continuă sau s-a terminat? (echipa Darabaneni.ro)


Citiţi şi: Cei şapte ani de ACASĂ...şi doi de Darabaneni.ro