Regimul comunist a impus, odată cu preluarea puterii, propriul calendar al celebrărilor oficiale. Aceste date cu încărcătură simbolică specială făceau trimitere ori la momente din istorie de la care noul regim se revendica (23 August, 30 Decembrie), ori la dimensiunea sindicală a mișcării. În România, 1 Mai și 23 August au fost sărbătorile reper ale calendarului socialist. În fiecare an, Ziua Internațională a Muncii era un prilej pentru cei ce munceau în jurul liderilor partidului pentru a celebra victoriile noii dictaturi a proletariatului și a privi mereu cu optimism spre un timp al progresului, al realizărilor mărețe. Menite a înlocui sărbătorile religioase, noile momente festive erau încărcate cu o simbolistică abundentă, până la repulsie. Orașele erau împodobite, steagurile roșii erau lângă cele tricolore, panouri cu grafice de producție sau cu imagini din URSS erau postate în piețe și luminate cu neoane chiar și noaptea. Tablourile lui Dej și ale lui Stalin sau mai târziu ale lui Ceaușescu erau expuse în geamurile magazinelor. Muncitorii erau mobilizați în orașe mari la parade unde fabricile se prezentau cu care alegorice, după care urmau petreceri câmpenești până seara târziu. Rafturile magazinelor, dintr-o dată, în mod aproape miraculos se umpleau de produse. Totul trebuia să fie o sărbătoare, cu oameni fericiți, pentru care confortul social asigurat de regimul trecut este astăzi un motiv serios de nostalgie.



Astăzi, 1 Mai nu mai are nici pe departe dimensiunea mobilizatoare de dinainte de 1989, și nici nu mai este un mijloc de întâlnire între liderii politici și mase, decât la nivel local. Sărbătoarea muncii de altădată astăzi este echivalentă cu deschiderea sezonului estival, cu prima călătorie la mare și prima noapte petrecută cu prietenii pe nisip. Micii și berea sunt alte simboluri al lui 1 Mai, iar forțele politice de stânga nu ezită să se folosească de ele astăzi. Cu toate acestea, în 2013 nu au mai putut milui poporul cu eternul mic și nici nu au mai vărsat râuri de bere. Nu-și permit să greșească în fața Divinității, chiar în Săptămâna patimilor. Puțini dintre tinerii care astăzi cântă la chitară exuberanți în jurul unui foc la Vama Veche știu ce însemna odinioară Ziua Muncii. Nu spun că este bine sau este rău, dar cred totuși că dacă trecutul recent al României le-ar fi mai familiar s-ar bucura mai mult de libertate și ar privi-o în același timp cu mai multă responsabilitate.

PS: Cei mai cărunți dintre membrii organizațiilor locale ale partidelor de stânga știu foarte bine că petrecerile câmpenești înainte de 1989, la noi se desfășurau la pădure la Teioasa, la căbănuță. Nu ar fi rău dacă și ei ar proceda astăzi la fel, cel puțin ar rezolva problema toaletelor ecologice (Alexandru D. AIOANEI).




7:26 am Joi, 02 Mai, 2013