COMENTARIUL SĂPTĂMÂNII De ce nu are Darabaniul o capelă mortuară?

Fie că vrem fie că nu, moartea face parte din viața noastră curentă. Pe lângă drama și durerea care însoțește decesul unei persoane, un astfel de eveniment arată capacitatea noastră de solidarizare, de implicare și de ce nu, respectul pentru memoria celui plecat la Dumnezeu.

Prin tradiție, înmormântarea la români implică un anumit ceremonial și, de ce să nu spunem, un buget destul de serios. Pe lângă acestea este necesară și o anumită infrastructură. Poate termenul sună puțin neobișnuit, dar așa este. Privegherea persoanei decedate acasă este un obicei vechi la români, însă a început să fie abandonat tot mai mult în ultimul timp, mai ales acolo unde în jurul bisericilor sau a cimitirelor au fost construite capele mortuare. Numărul localităților care au investit în astfel de obiective extrem de necesare este în creștere, pe listă regăsindu-se atât orașe mari cât și comune mai mici. Aproape că a devenit o excepție ca localitate, să nu ai o capelă mortuară. Din păcate, pe lista acestor excepții se află și orașul Darabani.

Cu o populație numeroasă, aproximativ 10 000 de locuitori și deloc săracă, cu mulți oameni de afaceri și chiar parlamentari, orașul de pe malul Prutului nu a reușit să aibă o capelă. Se vorbește de mult de construcția unei astfel de clădiri, încă de la ridicarea Bisericii Sf. Împărați Constantin și Elena, însă de fiecare dată în locul capelei a apărut altceva. Nu știu dacă este responsabilitatea cultelor religioase sau a administrației locale, cert este că locuitorii orașului au dreptul să își poată petrece rudele decedate în condiții normale, civilizate, așa cum deja se întâmplă în multe sate mult mai mici și mai puțin dezvoltate economic din județ. Probabil, dacă întrebi atât reprezentanții cultelor cât și cei ai administrației locale vor arunca responsabilitatea unii asupra altora, ca și în cazul situației cimitirelor, unii dețin proprietatea și alții administrează, iar când doi șefi se invită unul pe altul să facă ceva, vă dați seama ce iese.



Dincolo de ipoteze și supoziții, faptul că Darabaniul nu are o capelă mortuară ar trebui să ne mai taie puțin din aerele noastre de oameni gospodari. Am rămas în urma multor sate iar acest lucru ar trebui să fie un semnal de alarmă. Oare construcția unei capele nu ar suda mai mult comunitatea decât un gard care creștere distanța dintre biserică și oameni? Nu știu dacă la această întrebare va răspunde cineva vreodată, dar la cea din titlu cred că unii au obligația morală de a oferi niște explicații. (Alexandru D. AIOANEI)