Prin creşterea frecvenţei acestora şi gravitatea reacţiilor anafilactice, bolile alergice reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, conform Organizaţiei Mondiale pentru Alergii. Statisticile prezentate arată că aproximativ o treime din adulţi şi 40% dintre copii au o formă de alergie.

Cum se explică această creştere a incidenţei alergiilor? Există numeroşi factori implicaţi, printre care se numără schimbările din mediul înconjurător (poluarea, industrializarea), igiena exagerată, abuzul de antibiotice, consumul de alimente cu aditivi şi conservanţi în cantităţi crescute, sedentarismul, stresul, obezitatea. Cu alte cuvinte, aceşti factori fac parte din stilul de viaţă modern.

Ce sunt alergiile? Acestea se pot defini ca un răspuns anormal şi exagerat al sistemului imun la contactul cu unele substanţe denumite alergeni, întâlnite frecvent în mediu. Majoritatea persoanelor nu prezintă nici o reacţie la aceşti stimuli, dar cele susceptibile au variate tipuri de manifestări a alergiilor prin descărcarea mediatorilor (histamina) în  circulaţie, mediată frecvent de anticorpi de tip IgE. Cele mai frecvente boli alergice sunt: rinita alergică, astmul bronşic, urticaria, angioedemul, dermatita atopică, anafilaxia.

Cum se produc reacţiile alergice? Este necesar un teren genetic; riscul creşte dacă mai există cazuri în familie, la sexul feminine, la copii şi adulţii tineri. Pe această predispoziţie genetică acţionează factorii declanşatori (alergenii): polen, acarieni din praful de casă, insect (gândaci, muşte), mucegai, alimente (lapte, ouă, peşte, nuci, soia), medicamente (penicilina), întepături de albine, viespi, pene, substanţe de contrast, vaccinuri. Alergenii sunt proteine care determină producerea de anticorpi specifici de tip IgE; prezenţa alergenului în organism determină legarea anticorpilor de celulele ce conţin mediatorii (histamina), declanşând eliberarea acestora în circulaţie.

Ce simptome indică o boală alergică? Manifestările alergice diferă în funcţie de alergen şi de organul ţintă : rinologice (rinoree apoasă, strănut, senzaţie de obstrucţie nazală, prurit nazal), ocular (lăcrimare, prurit), cutanate (prurit, erupţii), respiratorii (constricţie toracică, sete de aer, tuse, wheezing – respiraţie şuierătoare) şi digestive (dureri abdominale, tulburări de tranzit, prezenţa sângelui în scaun). Atenţie!! Apariţia acestor manifestări în prezenţa unei substanţe cu care nu aţi mai avut contact anterior, indică suspiciunea înaltă unei reacţii alergice şi e necesară contactarea medicului curant! Detectarea precoce a alergiilor e importantă pentru evitarea apariţiei celei mai grave reacţii alergice: anafilaxia, care este ameninţătoare de viaţă şi se manifestă prin: înroşirea feţei, prurit şi urticarie generalizate, strănut, rinoree, greaţă, senzaţie de sufocare, wheezing, dureri abdominale, diaree, tahicardie, hipotensiune arterială.



Pe ce se bazează diagnosticul? O anamneză corectă orientează în direcţia potrivită: frecvenţa şi durata reacţiilor alergice, factorii declanşatori, relaţia cu anotimpurile, istoricul familial, răspunsul la tratament. Dintre testele paraclinice , cel mai frecvent utilizate sunt cele specific (testele cutanate de înţepare-prick şi intradermice, RAST), uneori cele nespecifice (numărul de eozinofile – celule albe implicate în alergii, determinarea anticorpilor de tip IgE) şi rar testele de provocare prin expunere la alergen.

Ce trebuie să cunoaştem despre tratamentul alergiilor? În primul rând, alergenii trebuie evitaţi sau îndepărtaţi, astfel: utilizarea pernelor din fibre sintetice, spălarea frecventă a lenjeriei de pat în apă fierbinte, eliminarea gândacilor, îndepărtarea covoarelor, evitarea alergenilor alimentari, interzicerea accesului animalelor în casă, utilizarea filtrelor HEPA şi a aparatelor de curăţare cu aburi etc. Medicamentele se administrează în funcţie de gravitatea şi tipul simptomelor şi sunt din următoarele clase: antihistaminice (Claritin), corticosteroizi (Rhinocort, Pulmicort),  inhibitori de leucotriene (Singulaire), stabilizatori de mastocite (Alomide). O metodă specială este imunoterapia specifică, al cărei principiu este expunerea la alergeni în doze crescânde injectabil sau prin doze mari sublingual, ce va determina toleranţa la alergenul respectiv. Astfel se produce desensibilizarea, care e indicată când expunerea nu poate fi evitată sau tratamentul e ineficient.

Odată suspectată o alergie, este necesară îndrumarea spre consultul la medicul alergolog, care poate stabili diagnosticul de certitudine, realizează schema de tratament şi consiliază pacientul. E important de precizat că o persoană sensibilizată la un anumit alergen, e foarte probabil să fie alergică la mai multe substanţe. De asemenea, să nu uităm de alergia la medicamente, care trebuie testate pe o porţiune de piele înainte de administrare; prin injecţie intravenoasă, medicamentele pot determina reacţii anafilactice, uneori fatale! (Manuela CULICĂ, foto: Adevarul)




4:55 pm Miercuri, 28 August, 2013