Calendar Ortodox
Carte de Oaspeti
Daca doriti sa va spuneti parerea despre acest site, despre continutul sau, sau despre un subiect care va preocupa, nu ezitati sa ne lasati un mesaj in cartea de oaspeti!
Editorial
În 17 iulie Darabaneni.ro a împlinit 11 ani cu bune şi cu rele. Orice drum are un început, dar şi un sfârşit. Dumnevoastră, cititorii, dar mai ales Dumnezeu ne va îndruma calea în continuare.
Tânăr și entuziast fiind, ai p... Darabaneni.ro…Cui mai folosesc astăzi?
" href="social/6-ani-de-darabaneni-roa-cui-mai-folosesc-astazi/">continuare
" href="social/6-ani-de-darabaneni-roa-cui-mai-folosesc-astazi/">continuare
Horoscop
DOCUMENTAR Darabaniul in perioada foametei UN HORROR IN RELUARE?
Foametea a fost una dintre marile catastrofe ale umanităţii, acest fenomen petrecându-se ciclic de-a lungul istoriei, şi în diferite regiuni ale lumii. Datorită cantităţii scăzute de precipitaţii din zona Darabani în general, în anul 2011, lumea a început să-şi aducă aminte de cumplitul an de foamete – 1947. De altfel şi anul 2011 riscă să intre în istorie sub numele de “anul foametei”. Datorită secetei din anii 1945 şi 1946 când s-au strâns puţine produse şi furaje, în iarnă multe animale au murit sau au fost tăiate, iar cele rămase au ajuns să mânânce aşternutul şi papura de pe acoperişurile caselor cu stuf. Iarna 1946/1947 a fost foarte geroasă, iar în primăvară când oamenii au ieşit la muncă, nu aveau ce mânca, deoarece din recolta anului anterior nu se strânsese aproape nimic prin hambare. Mai mult decat atât, ruşii ocupanţi luau produsele în contul datoriilor de război, reeditând înfometarea populaţiei din Ukraina anilor 1932-35, unde au fost şi cazuri de canibalism din cauza foametei. În 1947 la Darabani, dacă intra un flămând în casă (după miros) şi era mămăliga răsturnată pe fund, acesta se aşeza la masă nepoftit şi rupea din ea să mănânce, fără a-şi mai cere voie de la gazde. Cei mai mulţi oameni şi-au găsit sfârşitul în vara anului 1947. Când a apărut grâul şi orzul, oamenii mâncau boabe şi făină crudă, se ,,înfundau’’ şi mureau.
Unii oameni, ca să nu moară de foame au plecat la muncă în Ardeal şi Oltenia şi în ţările străine vecine, binenţeles cu aprobarea autorităţilor de atunci. Trenurile care mergeau în sudul ţării erau pline de înfometaţi şi din lipsă de bani se călătorea şi pe acoperisul vagoanelor. ,,Sârma!” strigau cei din faţă când vedeau câte un cablu şi ceilalţi se culcau pe vagon, aşa a apărut sintagma ,,sârma” despre moldovenii care plecau la muncă şi mai târziu în alte oraşe şi erau recunoscuţi după vorbă de localnici. Autorităţile comuniste ale vremii au avut o politică criminală faţă de înfometaţii din Moldova, în sensul că erau filtre de jandarmi la Buzău, iar cei ce veneau cu ceva de mâncare din Oltenia erau opriţi, iar produsele erau confiscate, astfel că adesea oamenii se încăierau cu jandarmii care au tras uneori în plin, omorând amărâţii flămânzi şi nevinovaţi. În târgul Darabaniului şi satele învecinate, oamenii mergeau cu traista de dimineaţă să caute ceva de mâncare, pe la mori şi oloierniţe, ori pe la oamenii mai avuţi, cu pământ mai mult şi uneori veneau acasă cu câţiva pumni de făină ori grăunţe, ori cu câte o turtă de mălai de floarea soarelui, pe care le amestecau într-o fiertură cu lobodă sau alte buruieni (troscot de exemplu) şi apoi mâncau cu copiii acea fiertură ca să supravieţuiască. Americanii din Europa ocupată după război, au trimis ajutoare, în special cartofi, pesmeţi şi biscuiţi, dar aceste ajutoare ajungeau la activiştii de partid comunist şi rareori la oamenii simpli, tot atunci ajungând cu aceste ajutoare şi gândacul din Colorado al cartofului de care nu mai putem scăpa nici astăzi. Existau şi două mori pe Prut atunci, una la Bajura şi alta la Teioasa, iar morarii au fost prinşi de oameni cum furau câte puţină făină găurind ulucul pe unde curgea făina, astfel că o cantitate mică se scurgea jos de unde era adunată pe furiş. Un cetăţean din Bajura pe nume Harabagiu G., veteran de război, a scăpat cu viaţă datorită faptului că a plecat la muncă în Cehoslovacia, lucrând la o fermă particulară de unde a adus acasă ceva bani şi produse care i-au salvat familia.
Decese din cauza inaniţiei erau aproape zilnic, cei mai afectaţi fiind copiii, adolescenţii şi bărbaţii în putere care aveau nevoie de hrană consistentă şi care mureau după ce consumau buruieni fierte care le slăbeau şi mai mult puterile. Mulţi şi-au mâncat opincile din picioare şi şi-au ros curelele şi centurile din piele. Seară de seară, în Darabani, Bajura şi Teioasa se zăreau umbrele celor cu feţe supte de foame furişându-se pe lângă gardurile oamenilor mai avuţi care făceau ceva de mâncare poate, poate vor reuşi să capete şi ei un boţ de mămăligă. Cea mai tristă era situaţia copiilor care veneau la poarta gospodăriilor din curtea cărora venea miros de mâncare şi începeau să plângă în cor, de milă primind câte o firimitură de mămăligă ori o strachină de fiertură de grâu sau cir de porumb (făină de porumb amestecată cu apă fiartă în care se punea şi puţină brânză sărată). Mulţi şi-au vândut pământul – singura lor avere - pe nimic, pentru a putea supravieţui. Există acte de vânzare-cumpărare notariale în care pentru un ha de pământ arabil se oferea un sac de 40 kg de grăunţe, dar aceste acte au fost apoi anulate de autorităţi, invocându-se ,,forţa majoră” şi foametea. Oricât am cercetat şi căutat prin arhive, numărul victimelor foametei din zona Darabani a rămas necunoscut, mulţi murind şi după 1947 din cauza unor boli căpătate anterior.
În orice caz, într-un an au murit câteva sute de oameni, cam cât în 10 ani în mod obişnuit. Dar dacă cercetăm arhivele, observăm că în acea perioadă decesele cele mai frecvente erau ale celor de 1-10 ani şi 20-40 ani, adică copiii şi adulţii în putere. Autorităţile comuniste de atunci nu au făcut aproape nimic ca să ajutoreze Moldova, puţinele ajutoare venite din afară prin portul Constanţa fiind distribuite arbitrar chiar şi în zonele care nu erau lovite de foamete. În 1947, Darabaniul şi satele componente păreau nişte localităţi rupte din romanele apocaliptice. Sub un soare cenuşiu, parcă topit pe pământul cu vegetaţia olojită şi uscată, oameni cu feţe supte, copii zdrenţăroşi, murdari şi flămânzi cu privirile pierdute, treceau ca nişte stafii pe uliţe, doar-doar vor găsi vreun milostiv mai înstărit să le dea ceva de mâncare, adeseori zile întregi culcându-se flămânzi şi neavând nici vlagă, stăteau în letargie pe prispele caselor aşteptându-şi resemnaţi sfârşitul. La Darabani şi Bajura au funcţionat cantine şcolare, chiar şi una evreiească de ajutorare, dar acestea făceau mâncare doar atunci când primeau ceva din ajutoare, şi nu mai mult decât o dată pe zi, în rest fiind închise din lipsă de alimente. Anul 1947 a fost anul inflaţiei galopante şi stabilizării monetare în România astfel că puterea de cumpărare a populaţiei era aproape de zero, specula cu alimente fiind o altă plagă a acelui timp. Foametea din 1947 pentru Darabani, a reprezentat o catastrofă umanitară mai mare decât epidemia de holeră din anul 1848 când au pierit peste o sută de capi de familie din localitate. Să sperăm că nu vom mai putea viziona niciodată în reluare acest horror.(text: Haha Dumitru-Voicăuţi, foto: agentia.org)
6 Comentarii la “DOCUMENTAR Darabaniul in perioada foametei UN HORROR IN RELUARE? ”
Sondaj
Darabaneanul lunii
Dărăbănenii se pot mândri cu încă un academician ”Gândul și sufletul meu se leagă…”
Stiri nationale si internationale
Toate drepturile rezervate | Orice reproducere partiala sau integrala a continutului acestui site(fotografii sau texte) se pedepseste conform legilor in vigoare
Jos palaria in fata domnului Haha,o placere de a citi acest articol foarte bine scris care dezvolta acest subiect actual intr-o maniera foarte clara si obiectiva,cu patima istoricului amator,mai ales ca istoria se repeta,anul acesta caldurile si lipsa ploii afecteaza puternic recolta si septelul,oricum dupa atatea articole despre neputiinta si incapabilitaea primarului burlacu de a gestiona criza inchiderii spitaluilui orasenesc si certurile lui cu bravii consilieri locali care se chinuie sa prinda o bucata de ciolan------aicea fac o paranteza,,,,cum pana mea nu a stiut burlacu asta ca inchide statul spitalul daca chiar si in spania stiau darabanenii treaba asta?-------oricum seceta si foametea sunt un subiect foarte fierbinte,felicitari domnului HAHA si il rog sa continuie cu povestiri istorice din zona Darabaniului,ca sunt multe pentru ca vedeti dumneavoastra,vorba inteleptului,ISTORIA SE REPETA IAR PRETUL SE DUBLEAZA
De la bunicul meu stiu si eu de foametea asta de dupa razboi! Imi spunea tataia ca erau sapte frati acasa si nu aveau ce manca! Mergeau la boieri ca na mai erau dupa razboi, regele fugind in decembrie 1947, si se tot milogeau la ei sa le dea ceva de mancare. Iar cand primavara se insaminta putinul porumb se ducea cu fratii lui si ce ziua era pus in pamant seara ei scoteau din pamant! Nu mai zic ca se manca atunci toate buruienile posibile!
Cam exagerat In excesul de zel de care a dat dovada auitat ca in timpul respectiv nu erau locomotive electrice
pai ma MOSULE,esti distrus total,esti terminat intelectual,cine naiba a platit sau plateste pentru educatia ta de analfabet,pai din cauza ca nu erau locomotive electrice pe vremea aceea ai facut tu exercitiu de logica si ai tras concluzia ca nu erau cabluri??pai mai baiete, ca nu pot sa te numesc cum vreau pentru ca nu-mi mai posteaza Lucian comentariul,sa stii matale ca erau cabluri de telegraf,de telefoane,de curent electric ce treceau dintr-o parte in alta a caii ferate iar moldovenii nostri ce calatoreau deasupra vagoanelor de tren se avizau cu voce tare...SARMA WAI,,,si de aicea ne-a ramas porecla de sarma la moldoveni,vai de capul nostru,in tara sanatatea o distrug guvernantii cu sprijinul puterii locale,educatia e la pamant,ca altfel nu se pot explica indivizi ca dumneata,,deci sarma a ramas la moldoveni din cauza ca atunci cand vedeau un cablu de telefon sau telegraf sau curent electric strigau...SARMA WAI...sa stii si tu si sa zici la altii,auzi ce zice saracutul ca nu erau locomotive electrice pe vremea aia........
dane nu fi asa dur ca nu ai inventat tu apa calda si daca esti tu destept nu inseamna ca restu sunt analfabeti. Da intrdevar cu sarma e un banc si daca cineva are curaj sa o spuna nu inseamna ca trebuie sa jignesti.ca la asta politica si fotbal toti suntem buni!!!!!pa Dane
nu ţiu ca să fiu de acord cu tonu' lu' Dan, dar, da, d-aia se striga "sarma"... de la sarmele de telegraf care mergeau taras-grapis de-a lungul caii ferate fara a respecta intotdeauna paralelismul:). Si-asa ne-o ramas si numele!!!!
Ultimele articole
De departe, cei mai zeloși în a preda astfel de lecții sunt politicienii. Iar un exemplu elocvent este chiar celebrul primar de Baia Mare. Într-un filmuleț pe internet, realizat acum câțiva ani într-un moment festiv, acesta rupea microfonul în două vorbind de „tradițiile sfinte”, de „gloria străbunilor”, de „scumpa noastră țară”, pe care trebuie să o apărăm cu sânge de nevredniciile ce vin asupra noastră, mai ales din Occident. De fapt, avem ... continuare »
50 de evenimente și concerte la care au participat 8000 de persoane, acesta este bilanțul celei de a zecea ediții a Zilelor Nordului, care a avut loc în 3-6 august la Darabani, cel mai nordic oraș al României. Vârful de audiență al festivalului a fost seara de vineri, când 2000 de persoane au participat la concertul Subcarpați din Poiana Teioasa. În aceeași seară au urcat pe scena Baba Dochia, Parov Stelar și ucrainenii de la Haydamaky. Cu casa plină s-au ... continuare »
Cea mai populară trupă prezentă ediția a 10-a a Zilelor Nordului a fost Subcarpați, care este prezentă pentru a 3-a oară la festivalul care promovează orașul Darabani în toată țara și chiar dincolo de granițe. Ritmurile electro și hip-hop în simbioză cu folclorul au electrizat efectiv Poiana Teioasa, înregistrând recordul de audiență în seara zilei de vineri. În pauza dintre Subcarpați și Haydamaky nu prea se mai găsea bere rece în Poiană, și datorită ... continuare »
Unii dintre invitați susțin ateliere pentru festivalieri: scriere de versuri (Doru Pușcașu), libertate și fericire în muncă (Doru Șupeală de la Hacking Work), well-being pentru tineri (Teodora Popescu și Raluca Bejenariu de la Asociația În Dialog), min-maxing life (Sebastian Mahu) și producție de film (Anamaria Antoci). Diana Stafie facilitează primul atelier de foresight pe tema #viitorurilor comunităților mici din România, cu participarea a 20 de invitați din ... continuare »
Ultimii trei ani au adus școlii dărăbănene performanțe solide la disciplina Istorie. Să obții trei ani la rând locul I pe județ la olimpiada de profil, nu este un lucru ușor, și presupune multă muncă și pasiune. După Alexandra Gălușcă în 2020 și Rareș Mandache în 2022, Adriana Teioșanu, Andreea Timofte, Denisa Cliveț și-au adjudecat toate cele trei locuri de pe podium, la faza județeană a olimpiadei în 2023. Mai mult, punctajul bun obținut de Andreea ... continuare »