ISTORIA Ateneului de la Darabani

În 21 iunie1924, de ziua orașului, la Darabani se inaugura filiala locală a Ateneului Român. La ceremonie a fost prezent și Constantin I. Angelescu, Ministrul de atunci al Instrucțiunii Publice. De altfel, Angelescu a fost numit Președinte de Onoare al Ateneului, într-un comitet onorific din care făceau parte, printre alții, poetul Ion Pillat, generalul Ludovic Mircescu și prefectul Ștefan Lascăr, cel care avea să devină primul cetățean de onoare al orașului.

Pe atunci Ateneul Dărăbănean își avea sediul în clădirea școlii de băieți, situată pe locul unde astăzi se află Școala Gimnazială „Leon Dănăilă�. Primul director al instituției a fost învățătorul Vasile Acsinte. În acei primi ani, activitatea Ateneului era strâns legată de cea a școlii, fără însă a se bucura de o participare populară mare. În 1928 la conducerea Ateneului este numit avocatul Emil Costeanu, mare iubitor de istorie și cultură locală, același care ne-a lăsat moștenire cea mai veche monografie locală păstrată până azi. Între inițiativele avocatului se numără și proiectul radio-urilor de împrumut, prin care deținătorii de astfel de aparate se angajau să le pună la dispoziția Ateneului pe rând, timp de câte o săptămână, pentru organizarea unor seri de informare și cultură la care putea participa orice dărăbănean.

În anii '30 avocatul Costeanu a înființat primul muzeu etnografic al orașului, cu o colecție de peste 200 de obiecte. Muzeul era găzduitîn Sala Mare a Primăriei, pe atunci în Conacul Balș.În 1937 presa din toată țara consemna sărbătoarea Centenarului Darabanilor, poate cel mai vizibil proiect la care a lucrat Ateneul local. Ceremoniile au adus în localitate oaspeți de seamă, între care Mihail Negură, Ministrul Cooperației, și scrisori de felicitare din partea MS Regelui Carol al II-a și a altor înalți demnitari. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial activitatea Ateneului a fost întreruptă, iar colecțiile muzeale și de carte au fost distruse, la fel cum s-a întâmplat, de altfel, și cu arhiva oficială a orașului. După instaurarea regimului comunist, avocatul Costeanu este arestat, la fel ca alți lideri ai orașului, iar la Darabani este înființat Căminul Cultural „Lumina�, cu sediul în vechea școala evreiască din spatele Magazinului Mare.

Primul coordonator al Căminul a fost învățătorul Vasile Ursache. Odată cu instituția dărăbăneană se înființau cămine culturale și la Cornești („Unirea�), Teioasa („Înfrățirea�) și Bajura („Pr. Gh. Hadârcă�). Toate aceste cămine găzduiau serbări, șezători culturale și conferințe cu sătenii, conform curriculei instituite în întreaga țară de noua conducere comunistă. În 1949 se făceau primele demersuri pentru crearea unui cinematograf local, găzduit inițial în școala evreiască și apoi în „școala nouă� – corpul vechi al Școlii „Leon Dănăilă� de astăzi. Filmele propagandistice rusești constituiau în această fază întreaga agendă a cinematografului.La finalul anilor'50, cinematograful avea să se mute în clădirea special construită pentru acest scop în centrul orașului, purtând inițial numele de „Octombrie Roșu�, devenit apoi „Făclia�.

În anii '60, sub conducerea lui Nicolae Crîșlaru, Căminul Cultural susținea introducerea radioficării la Darabani, ocupându-se cu realizarea unor emisiuni culturale care însă ocupau un mic procent din timpul de emisie. Cu Didiță Colescu la conducere, Căminul Cultural primea în dotare un microbuz pentru deplasările echipelor artistice și științifice ale instituției. În această perioadă sediul Căminului se mută din școala evreiască într-o clădire aflată peste drum de sediul Poștei.


După reorganizarea administrativă din 1968, când Darabaniul redevine, din comună, oraș, Căminul Cultural se transformă, la rândul său, în Casă de Cultură. La conducerea instituției vin, pe rând, Petru Anechitoae, Petrică Burcă și Liviu Andronic. În această perioadă (anii '70-'80) se consemnează un reviriment semnificativ al vieții culturale la nivel național și, prin urmare, și la Darabani. Teatrul amator dărăbănean, corurile și formațiile de muzică ușoară din cadrul instituției, precum și fanfara și taraful din localitate sunt proiectele cu cel mai mare succes de public.

Ultimii ani de comunism găsesc cultura dărăbăneană cu planuri mari: un generos Ateneu se afla în construcție în buricul târgului, chiar peste drum de Primărie. Ateneul urma să găzduiască o sală de spectacole cu 400 de locuri pe scaune, săli de expoziție și alte spații destinate culturii. Revoluția avea să prindă însă neterminată construcția al cărei schelet bântuie și astăzi centrul orașului. În schimb, în anii '90 Casa de Cultură își mută sediul în Casa Baratz de peste drum de parc și, ca urmare a lipsei de finanțare și de preocupare din partea administrației centrale și locale pentru actul cultural, intră într-un con de umbră.
Astăzi avem la Darabani o Casă de Cultură („Theodor Balș�) care este doar o clădire, fără personalitate juridică, buget propriu, personal dedicat sau vreun calendar de activități. Mai avem o Bibliotecă a Orașului cu numai un angajat, precum și două muzee informale, Muzeul „Leon Dănăilă� și Muzeul Nordului, sprijinite de administrație, însă create și administrate de grupuri deinițiativă privată.


În aprecierea noastră, highlight-urile ultimului secol în mișcarea culturală dărăbăneană au fost Ateneul Român în perioada interbelică, cenaclul Nicolae Labiș în comunism și festivalul Zilele Nordului în vremea noastră. Ateneul era o instituție formal abilitată să gestioneze agenda culturală a Darabaniului, cenaclul Labiș a fost o inițiativă a Bibliotecii locale, în timp ce Zilele Nordului este proiectul unei organizații independente, Asociația Nord.

Vorbim deci de două instituții locale și de o organizație non-profit, însă și aceasta din urmă lucrând în parteneriat cu Consiliul Local. Alte proiecte culturale de succes în istoria localității, precum trupa de teatru amator sau taraful Căminului Cultural din anii 60-70, programele pentru tineri ale Bibliotecii Orășenești din anii 2000 sau manifestările tradiționale organizate de Asociația Prietenii Basarabiei în ultimii ani, au fost posibile, la rândul lor, numai cu sprijinul autorităților locale.



Identificând, în acest spirit, nevoia ca la Darabani să existe o instituție abilitată și finanțată pentru a gestiona și susține agenda culturală a orașului, un grup de oameni de cultură activi sau născuți în urbe a inițiat în decembrie 2017 memorandumul „Darabani 100�, care propune Primăriei și Consiliului Local ca la Darabani Centenarul să fie sărbătorit prin reînființarea Ateneului. În prima zi de la lansare, o sută de dărăbăneni s-au alăturat pe lista de susținători ai memorandumului, care poate fi găsită și completată pe pagina www.nordul.ro/darabani100 de orice dărăbănean care dorește să susțină inițiativa. (Ștefan TEIȘANU, fotografii arhivă personală Dorin MATEI)