Sociologul german Max Weber a lăsat moştenire, printre o multitudine de teorii aplicabile în sociologie, politologie şi istorie, una dintre cele mai concise şi explicite definiţii ale statului: „Statul este organizaţia care deţine monopolul violenţei legitime”. Potrivit acestei teorii principalul pilon de existenţă al statului este reprezentat de instituţiile care pot exercita acea violenţă legitimă, necesară păstrării ordinii şi a bunei coexistenţe între cetăţeni. În tânăra noastră democraţie acest lucru este foarte greu de înţeles. Teoretic, în perioadele de criză statul trebuie să-şi asigure fidelitatea organelor de ordine. La ele apelează puterea atunci când este contestată prin proteste violente, când mişcările sociale au tendinţa de a scăpa de sub control. Este adevărat că o favorizare a angajaţilor din structurile Ministerului de Interne ar fi stârnit convulsii sociale mult mai puternice, dar modul cum s-a operat în acest caz a demonstrat amatorismul în materie de politologie al conducătorilor noştri.

Nu îţi permiţi ca putere politică să-i umileşti pe cei care îi chemi prima dată să te apere când te simţi ameninţat. Ce s-a întâmplat cu angajaţii Internelor a fost o umilinţă fără precedent. Este imposibil ca, cu o zi înainte să-i avansezi în grad şi în următoarea zi să-i dai afară. Acest lucru a demonstrat ineficienţa unui sistem şi nu incompetenţa oamenilor legii. Când am văzut „spectacolul” de la televizor mi-am pus două întrebări: dacă au fost ridicaţi în grad de ce au fost disponibilizaţi pe criterii de profesionalism şi dacă au fost aşa de slabi la respectivul test, cum de au mai fost avansaţi în grad? Oricare ar fi răspunsul la aceste întrebări ele scot în evidenţă ineficienţa acestei reforme.

Nu cred că disponibilizarea poliţiştilor aduce economii substanţiale la bugetul statului. Ba mai cu seamă, consider că reducerea numărului oamenilor legii, mai ales de la ordine publică, aşa cum s-a întâmplat la noi,  va duce la creşterea infracţionalităţii. Dacă am reuşi să recuperăm despăgubirile de la antreprenorii care construiesc şosele ce se surpă la două zile de la inaugurare, vom face economii mai mari decât salariile tuturor poliţiştilor disponibilizaţi. O reformă era necesară, toate domeniile trebuie reformate, dar şi de această dată arbitrajul şi politizarea excesivă au dus la evenimente, după părerea mea penibile.





Această reformă s-a aplicat doar pentru agenţii de poliţie. Câţi ofiţeri cu funcţii înalte din structurile Ministerului de Interne, despre care s-a demonstrat că au relaţii cu lumea interlopă au fost concediaţi? Dacă ar fi fost aplicată legea, şi în cazul lor, nu cred că mai era nevoie de concedierea agenţilor de poliţie, cei care nu de puţine ori au căzut victime violenţei infractorilor. Pe când se făceau listele cu cei care trebuiau să părăsească posturile de Poliţie, doi agenţi ajungeau la spital după ce au fost agresaţi de un personaj oprit în trafic, iar când oficialităţile vorbeau pe la televizor de reformă şi eficientizare, la Vaslui poliţiştii au fost invitaţi să folosească bicicleta, deoarece s-a redus norma de benzină.

Este necesară o schimbare la nivelul eticii profesionale, a percepţiei publice, a modului de raportare a poliţistului la cetăţean şi a cetăţeanului la poliţist, dar ce s-a întâmplat săptămâna aceasta în poliţie nu va aduce nimic bun în funcţionarea acestei instituţii. Disponibilizarea câtorva agenţi de poliţie nu rezolvă proasta gestionare a Ministerului de Interne. Problemele acestei structuri sunt mult mai profunde, iar aceste măsuri superficiale, menite a îndrepta ura noastră asupra unor personaje, victime ale unei democraţii fragede, a unui stat care a înţeles să-şi ia mâna de pe principalele instituţii, şubrezindu-şi unul din principalii piloni de susţinere, arată că statul nu mai deţine controlul violenţei legitime. (Alexandru D. Aioanei)




5:00 pm Sambata, 06 August, 2011