Pentru unii dintre noi poate fi de un real interes urmărirea vieții de la centru și cum reverberațiile acestei dinamici se extind către margini. Perioada aceasta este plină de frământări la București, o parte dintre partide își aleg noi conducători. Toată lumea îşi concentrează aici atenţia. În funcție de persoanele care vin sau revin la șefia acestor structuri depinde peisajul politic local pentru câțiva ani. Din păcate, în acest spectacol nu vedem nimic nou. Aceeaşi retorică, aceleași populisme, aceiași oameni mă fac să rămân la fel de sceptic. Mișcările politice din capitală au avut ecou și în presa județeană, alimentate și de unii botoșăneni care au prins câte o funcție de conducere. La nivel local însă mă îndoiesc că pentru cineva mai contează dacă Elena Udrea va câștiga șefia PDL sau Crin este din nou șef la PNL. Sunt totuși și la margine de țară o serie de oportuniști de bodegă care își susțin crezul mai zelos decât e necesar și se cred că fac politică mai ceva decât pe malul Dâmboviței.

În localitățile mici, izolate iarna și semi-izolate în restul anului, viața are alt ritm. Liniștea este spartă din când în când de un permis suspendat pentru alcolemie, de un furt cu autori necunoscuți, de o trecere ilegală a frontierei sau de o mică contrabandă. De altfel, nici nu ar avea ce să se întâmple. Suntem cu totul uitați de cei mari, iar noi suntem prea mici pentru a face ceva. Însă, aceste localități oferă un spectacol pe care în orașele mari îți este greu să-l urmărești. Aici oamenii care au niscai funcții de conducere se cred un fel de zei, iar unii formatori de caractere dovedesc ei înseşi lipsă de caracter. Ajungi foarte greu să vorbești cu ei, mereu nu au timp să te asculte, pentru ei informația este un bun personal, transformându-se în singura sursă de adevăr. E rău dacă nu scrii cum ți-a spus el.



Ba mai mult, unii își arogă dreptul de a cenzura, chiar de a interzice unele lucruri făcând presiuni de tot felul. Alții, de la sine putere, decid ce este informație de interes public și ce nu este. Avem instituții pentru care transparența este o sperietoare, dar ai căror șefi ştiu mereu să dea sfaturi. Avem persoane care nu pot oferi o declarație la rece, dar care mereu critică. Avem oameni pentru care pălăria de șef este prea mare, din acest motiv este o greșeală să-i cauți la birou. Există și oameni onești, exmple de modestie și echilibru, dar care sunt umbriți de cei care se cred mai mult decât niște funcționari ai statului. Nu prea ne mai interesează centrul, oricum de acolo nu ne vine nimic. Avem şi noi aici spectacolul nostru, cu actori și regizori. Vai ce ne mai place spectacolul! (Alexandru D. AIOANEI)




9:36 am Duminica, 24 Februarie, 2013