În Ziua Rusaliilor, dumnezeirea concertează în diferite limbi, care prin bogata lor varietate compun o cântare unitară.
Rusaliile sunt legate de venirea "Mângâietorului", care să fie cu noi, să ne susţină şi să ne apere. Duhul Mângâietor sau Apărător este acela care se află cât mai aproape de credincioşi, la dreapta lor, în marea bătălie cu lumea. Iisus vorbeşte despre un alt Mângâietor, deoarece Primul este El însuşi: "Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit avem la Tatăl un mijlocitor, pe Iisus Hristos, Cel Neprihănit". (1In. 2, 1) Prin urmare, Iisus este mijlocitorul şi apărătorul nostru.
Prin lucrarea Duhului Sfânt, ucenicul îşi trăieşte credinţa şi pătrunde mai adânc sensul revelaţiei. Aceasta este un fel de înţelegere şi interpretare a evenimentelor unei descoperiri tot mai surprinzătoare a Persoanei lui Iisus. O aprofundare şi o cunoaştere, nu numai pur şi simplu de tip intelectual, ci existenţial vital, întrucât învăţătura Duhului Sfânt este o adevărată pedagogie a memoriei. Duhul Sfânt învaţă întrucât solicită memoria de a-şi aminti şi de a înţelege bine cuvântul ascultat şi de a descoperi totodată sensul actual al misterului.

Trupul îl înnobilează complet pe om în domeniul lui propriu, care nu poate duce decât la moarte. Duhul Sfânt îl insuflă pe om ca să apuce pe calea plinătăţii, adică pe calea vieţii şi a păcii. De aceea, omul poate alege între limită, fragilitate şi depăşire. Sfântul Apostol Pavel vorbeşte de Duhul Sfânt ca despre puterea care l-a înviat pe Hristos din morţi. Duhul Sfânt nu este o prezenţă exterioară omului, ci locuieşte în om, în noi. Evident, omul trebuie să îşi facă planurile cu greutatea trupului (mai ales), însă acest trup trebuie să fie condus de Duhul Sfânt, şi asta pentru că Duhul Sfânt nu poate osândi şi distruge locuinţa lui.



Tot acolo este subliniat şi faptul că Duhul Sfânt ne face să trecem de la starea de robi, la starea de fii ai lui Dumnezeu cu atitudinile caracteristice demnităţii şi libertăţii. Călăuzirea Duhului Sfânt pe propria cale, primirea Duhului Sfânt, experimentarea prezenţei sale în inima noastră, nu este ceva rezervat creştinilor de elită, ci constituie o posibilitate oferită tuturor creştinilor.
Sfântul Apostol Pavel aminteşte participarea la însăşi moştenirea lui Hristos, începând cu patima Sa: "Şi dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El ca să fim proslăviţi împreună cu El". (Rom. 8, 17) Noua şi marea familie a lui Dumnezeu se naşte din Patima, Moartea şi Învierea Fiului Său. Iată pentru ce Biserica, care apare în Ziua Rusaliilor înfruntă riscul unei călătorii în lume, având drept tovarăşă crucea.(pr. protosinghel Serafim Grigoraş)





9:51 am Duminica, 12 Iunie, 2011