Litiaza urinară este o afecţiune destul de frecventă, cunoscută popular sub denumirea de "pietre la rinichi" şi constă în particule solide minerale (calculi) prezente în sistemul urinar. Aceştia pot fi de mai multe tipuri şi dimensiunilor lor sunt foarte variabile, de la valori microscopice la câţiva centimetri. Este important să aflăm de ce aceste "pietricele" sunt ameninţătoare pentru sănătatea noastră şi cum putem scăpa de ele.

În primul rând, cum se formează aceştia? Există mai mulţi factori de risc pentru formarea calculilor, şi anume: prezenţa unei cantităţi mari de săruri în urina (de calciu, acid uric, oxalaţi), scăderea în urină a substanţelor care în mod normal previn formarea calculilor (magneziu, citrat) sau prin scăderea cantităţii de urină (scăzând volumul de lichid , sărurile nu se vor dizolva complet ). În plus, dieta joacă un rol important în apariţia acestora; astfel, alimentele cu un conţinut ridicat în oxalaţi (ciocolată, cafea, cola, ceai, nuci, fasole, dovlecei, spanac, roşii, ridichi, fructe de pădure) şi acid uric (carne roşie, mai ales) şi cantităţile mari de vitamina C sunt de evitat. O alimentaţie  săracă în fibre şi bogată în grăsimi, carne, sodiu, consumul scăzut de lichide şi apa bogată în calciu vor favoriza de asemenea formarea de calculi.

Ce tipuri de calculi pot fi întâlniţi? Cel mai frecvent, aceştia sunt formaţi majoritar din săruri de calciu, în condiţiile în care calciul este crescut în sânge, astfel, când va fi filtrat de rinichi, fiind prezent în cantitate mai mare decât de obicei va precipita cu alţi compuşi. Exemple de situaţii în care valoarea calciului este ridicată sunt: cancere, absorbţie crescută în intestin, vitamina D în exces, hipertiroidism. Alte tipuri de calculi sunt cele de acid uric (întâlniţi în gută, leucemie, după radioterapie, chimioterapie etc.), de struvit (infecţioşi sau fosfaţi amoniacomagnezieni întâlniţi infecţii urinare) şi de cistină (apar rar în afecţiuni congenitale).

Care sunt semnele şi simptomele determinate de aceştia? Pot fi complet asimptomatici, dacă sunt de dimensiuni foarte mici şi sunt eliminaţi fără a provoca durere sau sunt de dimensiuni mari (câţiva centimetri) şi  se mulează după forma pelvisului şi a căilor renale, devenind coraliform. Printre cele mai de temut manifestări se numără colica renală, care se produce atunci când un calcul mic migrează de la nivelul rinichiului pe ureter, care are formă de  tub îngust. Aceasta se manifestă prin durere intensă la nivel lombar, care determină agitaţie, tendinţa a schimba continuu poziţia, însoţită de greaţă, vărsături, dificultate şi arsură la urinare, hematurie( eliminarea de sânge prin urină). În cadrul litiazei renale, mai pot apărea micţiuni imperioase şi frecvente, arsură la urinare, infecţii urinare repetate. În unele cazuri se poate ajunge la insuficienţă renală prin obstrucţie.



Cum se poate pune diagnosticul? Calculii pot fi descoperiţi fie la un control de rutină, fie în urma prezentării pacientului la medic cu hematurie, infecţii urinare repetate, dureri lombare sau în urgenţă cu colică renală. Se urmăreşte determinarea prezenţei calculilor, compoziţiei acestora şi a bolii de bază care a favorizat formarea acestora . Pentru determinarea prezenţei calculilor, se utilizează metode imagistice cum ar fi: ecografie abdominală, CT, radiografie renală simplă, urografie intravenoasă şi analiza urinii pe 24 de ore. Analiza compoziţiei se va face după extragerea calculului.

Ce metode de tratament se pot aplica în vederea eliminării calculilor? Acestea depind de mai mulţi factori: tipul, mărimea calculului, boala de bază, complicaţiile survenite (infecţie urinară).  Se recomandă consum crescut de lichide, schimbarea alimentaţiei prin evitarea consumului de produse care favorizează formarea acelui tip de calcul şi creşterea activităţii fizice. În cazul unui episod de  colică renală se impune, dimpotrivă, restricţie de lichide, administrare de analgezice şi antispastice. În ceea ce priveşte tratamentul medicamentos, singura litiază care fi tratată complet prin această modalitate este cea urică. Daca prin dietă şi medicamente, calculul nu se elimină spontan în o lună, se aplică metode intervenţionale: litotriţie extracorporeală, ureteroscopie,  nefrolitotomie percutană sau se poate ajunge la chirurgie deschisă.

Deşi de multe ori sunt asimptomatici, calculii renali sunt cauza a numeroase  complicaţii de la nivelul rinichilor, printre care colica renală, infecţiile urinare, insuficienţa renală, aşadar descoperirea lor impune instituirea tratamentului cât de curând posibil pentru evitarea acestora. E important de reţinut că, pe lângă toate metodele aplicate pentru eliminarea calculilor, foarte important trebui să fie tratamentul bolii de bază. (Manuela CULICĂ, foto: kudika.ro)




10:00 am Luni, 25 Februarie, 2013