Unul dintre subiectelor medicale de actualitate, mai ales în ţara noastră, este hepatita. În România medicii se confruntă cu mai multe cazuri de hepatită, în special hepatită C, deoarece înainte de revoluţie unui număr mare de persoane le-a fost transfuzat sânge infectat.

Ce înseamnă, de fapt, hepatita? Această afecţiune constă în inflamaţia ficatului şi moartea celulelor hepatice difuz sau în focare. Principalii agenţi cauzali ai bolii sunt: virusurile hepatitice A-E (VH A-E), abuzul de medicamente sau alcool. Cele mai întâlnite sunt hepatitele virale.

Cum se clasifică "grosso modo" hepatita? Funcţie de durata şi debutul acesteia, hepatita se împarte în acută (VHA, VHE) şi cronică (VHB, VHC,VHD). Toate aceste virusuri determină iniţial hepatită acută, dar dacă hepatita e asociată cu VHB, VHC sau VHD şi durează mai mult de 6 luni, atunci este denumită cronică. O altă situaţie în care hepatita este denumită cronică este cea în care prezintă un debut insidios de novo, infecţia fiind cu aceleaşi 3 virusuri. Infecţiile cu VHA, VHE nu se cronicizează niciodată, având o evoluţie de scurtă durată.

Ce ar trebui să ştim despre infecţia acută virală? Iniţial este o perioadă de incubaţie, fără simptome, dar în care virusul se multiplică( deci pacientul este contagios), apoi o perioadă cu simptome nespecifice: lipsa poftei de mâncare, alterarea stării generale, greţuri şi vărsături şi frecvent febră sau dureri abdominale superioare îin jumătatea dreaptă; în final apar icterul şi urinile închise la culoare - după o săptămână de la infecţie. Dacă este vorba de VHA, infecţia poate să evolueze fără icter sau fără simptome şi se vindecă în 1-2 luni.

Hepatita cronică are, de obicei, un debut insidios sau chiar asimptomatic. Boala se manifestă prin alterarea stării generale, anorexie şi stare de oboseală, uneori stare subfebrilă şi senzaţie de vagă jenă abdominală. Icterul este, de obicei prezent, iar când evoluţia este spre ciroză ficatul poate fi mărit. Apar ascita, scăderea ponderală şi tendinţa la sângerare. Această evoluţie care aparent nu deranjează este înşelătoare, deoarece inflamaţia şi distrugerea ţesutului continuă dacă tratamentul nu este instituit, este necorespunzător sau nu determină răspuns, putând duce în timp la instalarea cirozei hepatice sau a carcinomului hepatocelular. Alt aspect legat de hepatita virală este noţiunea de purtător sănătos, adică pacientul nu are nici un simptom, dar virusul se multiplică şi poate fi transmis prin sânge şi fluide corporale.

Cum se transmite infecţia? Pentru VHA, VHE calea de transmitere este fecal-orală, deci o igienă personală adecvată şi a alimentelor consumate ar trebui să prevină infecţia. VHB, VHC şi VHD se transmit prin sânge şi fluide corporale infectate ( de exemplu, sperma), de la mamă la făt, de aceea nu sunt recomandate utilizarea în comun a obiectelor de igienă personală, manichiura, pedichiura , tatuaje, piercing   cu instrumente nesterile, contactul sexual neprotejat. De asemenea, trebuie să vă asiguraţi că stomatologul dumneavoastră utilizează instrumente sterile. Pentru  prevenirea infecţiei cu VHA si VHB există vaccinuri. Cel împotriva hepatitei B este oferit gratuit printr-un program naţional şi asigură protecţie timp de 25 de ani. Din păcate, pentru celelalte virusuri nu s-au descoperit vaccinuri. De aceea e indicat să ne testăm periodic pentru infecţiile cu VHB si VHC.



Din punct de vedere al tratamentului, nu există unul pentru atenuarea hepatitelor acute virale, în schimb este ecomandată evitarea alcoolului pentru a nu agrava leziunile hepatice. Cât despre hepatitele cronice B si C, există programe naţionale pentru instituirea terapiei. Pentru infecţia cu VHB se preferă interferon, lamivudină, adefovir si entecavir, pentru cea cu VHC se asociază interferon cu ribavirină. Indicaţia de iniţiere a terapiei va fi stabilită de medicul gastroenterolog. În ceea ce priveste eficienţa terapiei cu interferon, aceasta este mai ridicată la persoanele infectate cu VHC fată de cele infectate cu VHB; de aceea s-au introdus mai multe opţiuni în terapie pentru această hepatită.

Regimul alimentar, ca parte integrantă a terapiei hepatitei cronice este foarte important, deoarece ficatul este filtrul prin care trec nutrienţii absorbiţi din intestin. Alimentaţia trebuie să fie completă şi echilibrată, suficientă caloric şi administrată în prize mici, la ore regulate şi individualizată. Sunt câteva categorii de alimente interzise: afumăturile, conservatele, alimentele bogate în grăsimi, prăjelile, condimentele, dulciurile concentrate. De asemenea, vinetele, fasolea, varza gătită, nucile, alunele şi seminţele creează disconfort. Consumul de alcool este strict interzis şi este recomandată reducerea drastică şi a celui de cafea sau tutun. Atenţie! Nu este necesară dieta dacă se va începe cât de curând tratamentul cu interferon.

Din nou, educaţia medicală a populaţiei în legătură cu transmiterea acestor boli şi interesul pentru sănătate ar trebui să fie suficiente în prevenirea acestor infecţii, dar în România ambele sunt deficitare. Pe lângă acestea, se suprapun igiena precară şi alcoolismul. Prevalenţa mare a bolii duce la confruntarea cadrelor medicale din toate specialităţile cu hepatita asociată la afecţiunea de bază, ceea ce implică riscuri crescute pentru acestea de a se infecta cu produsele biologice ale pacientului. Să nu mai vorbim de costurile medicale ridicate, fiind vorba de un tratament finanţat prin program naţional. Posibilele evoluţii ale hepatitei cronice spre ciroză sau cancer hepatic ar trebui să ne înspăimânte şi mai tare. De aceea, e necesar să ne mobilizăm şi măcar să ne vaccinăm împotriva hepatitei B. O inţepătură doare mai puţin decât toate complicaţiile care ar putea apărea într-o infecţie cu VHB! (Manuela CULICĂ)


5:15 pm Joi, 06 Decembrie, 2012