Cine a fost dărăbăneanul Ilie Gârneaţă, unul dintre capii Mişcării Legionare

În anii comunismului un fost învățător, cunoscut de cei mai mulți drept „Conu Jorj” era poate cel mai vizitat dărăbănean de către ofițerii de la Securitate. Aceștia veneau periodic și îl interogau, mai mult sau mai puțin prietenește, despre trecutul său interbelic. Gheorghe Gârneață avea la „dosar” o pată grea, care l-a făcut să fie ocolit de prieteni și privit cu suspiciune de către autorități. Chiar și în momentul decesului a fost condus pe ultimul drum de puțină lume, iar necrologul ținut la înmormântare, de către poetul Victor Teișanu a fost considerat de cei mai mulți un act de sfidare a autorităților. Dar care era păcatul acestui bătrân hâtru, pe care unii tineri la acea vreme căutau să-l stoarcă de amintiri și povești din anii tinereții sale? Gheorghe Gârneață nu era altcineva decât fratele lui Ilie Gârneață, un personaj despre care, în Darabani înainte de 1989 era mai bine să nu vorbești.

Născut în 1898, la Darabani, pe atunci târg de graniță pe Prut, Ilie Gârneață a fost unul dintre cei 11 copii ai familiei Ioan și Aglaia Gârneață. Începând cu anul 1910 urmează cursurile Liceului Internat din Iaşi, unde a obținut o bursă prin concurs. Voluntar în Războiul de Reîntregire, urmează apoi cursurile şcolii de ofiţeri de rezervă din Botoşani, iar ca sublocotenent, a participat în 1918 la operaţiunile Armatei române în Basarabia. După război, s-a înscris la Facultatea de Drept din Iaşi unde l-a cunoscut pe Corneliu  Zelea  Codreanu, căruia îi va rămâne fidel și alături de care se va regăsi în toate formele de extremism politic pe care acesta le-a inițiat. Încă din primii ani de studeție se implică activ în mișcările studețești, astfel că își găsim în zilele de 4, 5, şi 6 septembrie 1920 la Cluj unde lua parte la primul Congres Studenţesc de după război.   

În toamna anului 1921, Corneliu Zelea Codreanu a fost ales preşedinte al ,,Societăţii Studenţilor în  Drept“ din Iaşi. La 20 mai 1922, acesta a desfiinţat ,,Centrul  Studenţesc” din Iaşi şi a înfiinţat ,,Asociaţia   Studenţilor  Creştini” al cărui președinte a fost ales Ilie Gârneaţă. Câteva zile mai târziu, Gârneață semnează alături de Corneliu Zelea Codreanu și de Gr.  Ghica, Ion  Blănaru, A. Ibrăileanu, Gr.  Mihuţă, Vladimir  Frimu şi C. Ghica „Angajamentul de onoare” care era îndreptat împotriva minorității evreiești și prin care își asumau românizarea societății. Un crez care în anii următori îi va purta spre multe derapaje ideologice marcate de violență. În 4 martie 1923, la Iaşi, s-au pus bazele ,,Ligii Apărării Naţional Creştine” sub preşedinţia lui A. C. Cuza, profesor la Facultatea de Drept la acea vreme. La 22 şi 25 august 1923 se întruneşte la Iaşi ,,Congresul Conducătorilor şi Delegaţiilor Mişcărilor Studenţeşti“, dar autorităţile au interzis congresul, iar adunarea s-a desfășurat la Mănăstirea Cetăţuia sub preşedinţia lui Ion Moţa. La acest congres, Ilie Gârneaţă a fost ales în ,,Comitetul celor 5” alături de Corneliu Codreanu, Ion  Moţa, Tudose Popescu şi dr. Simionescu, cu misiunea de a dirija întreaga acţiune a mişcării studenţeşti

                                                                                      

În octombrie 1923, la Iaşi, în casa Butnaru, Corneliu Zelea Codreanu, Ilie  Gârneaţă, Ion Moţa, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu au pus la cale un complot împotriva miniștrilor, care potrivit lor, ar fi oferit drepturi evreilor prin adoptarea noii Constituții. Ideea avea să fie reluată puțin mai târziu, în cadrul unor întâlniri la București, cunoscute drept Complotul din Dealul Spirii. Tentativa a eșuat, iar cei implicați, printre care și tânărul avocat din Darabani au  fost arestați și închiși la închisoarea Văcărești. Întors din Franța, unde a fost plecat cu o bursă de studii pentru doctorat, pe care nu l-a mai finalizat, Codreanu credea că a rămas la fel de popular printre mișcările studențești și va reuși să le impună propria viziune. Însă a constatat că alături de el și de ideile sale militariste au rămas doar o parte dintre „camarazii” participanți la complotul din 1923. Totuși el nu a renunțat și i-a convocat pe aceștia la 24 iunie 1927, în strada Florilor din Iaşi, unde a lăsat un apel, considerat actul fondator al Legiunii Arhanghelului Mihail, nume inspirat de icoana ce au avut-o în celula înschisrii de la Văcărești.. Printre cei care au răspuns apelului, alături de Ion I. Moţa, Radu  Mironovici, Tudose Popescu şi Corneliu Georgescu s-a numărat și Ilie Gârneață.

În 1 august 1927, a apărut la Iaşi. având sediul la Căminul Cultural Creştin (dar tipărită la Orăştie) revista ,,Pământul  Strămoşesc”, organ bilunar al Legiunii Arhanghelului Mihail. unde a publicat diferite articole şi Ilie Gârneaţă. La 15 septembrie 1927, Corneliu Zelea Codreanu, alături de Ilie Gârneaţă, Ion Moţa, Corneliu Georgescu şi Radu Mironovici, au publicat în revista ,,Pământul  Strămoşesc“ ,,Principiile  de  Organizare  a  Legiunii  Arhanghelului  Mihail”. La începutul iernii lui 1927 îl găsim pe Gârneață la Oradea, unde participa la Congresul „Uniunii Naționale a Studenților Creștini Români”. Doi ani mai târziu, același Ilie Gârneață a participat la Congresul Asociației Studențești „Ștefan cel Mare” de la Putna, desfășurat în perioada 14-16 septembrie 1929. Pe un document dat în 1930, prin care membrii Legiunii erau îndemnați să acțiuneze mai mult clandestin, fără să se afișeze prea mult, Ilie Gârneață semnează alături de Codreanu ca Șef de Stat Major și Secretar al Legiunii.

În seara zilei de 29 decembrie 1933, pe peronul gării Sinaia, legionarii Nicolae  Constantinescu, Ion Caranica şi Doru Belimace îl împuşcă pe Primul Ministru I. G. Duca, ca răzbunare pentru dizolvarea Gărzii de Fier, ei formând aşa numitul grup al Nicadorilor. Printre cei acuzați și arestați pentru că ar fi pus la cale complotul se număra și Ilie Gârneață (foto). La procesul care a avut loc în martie 1934, sunt condamnați la muncă silnică pe viață doar cei care au pus în aplicare atenatul, ceilalți 50 de acuzați au fost achitați. În 6 decembrie 1936, Corneliu Codreanu a întemeiat ordinul  ,,Buna Vestire”, numindu-i ,,Comandanţi ai Bunei Vestiri” pe Ilie Gârneaţă, Ion  I. Moţa, ing. Ghe. Clime, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu, Mile Lefter şi Ion Blănaru. În februarie 1937, Ilie  Gârneaţă a devenit preşedinte al ,,Asociaţiei Generaţia Mişcării Studenţeşti de la 1922”, unde i-a luat locul lui Ion Moța, mort în Războiul Civil din Spania. În decembrie acelați an candidează pentru un loc în Parlament în județul Severin. Arestat în 1938 a fost dus alături de alți membri ai Legiunii în lagărul de la Vaslui.



În noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1939, Corneliu Zelea Codreanua a fost asasinat, pe motiv că ar fi încercat să fugă de sub escortă. În anul următor Ilie Gârneață se ocupa de „Ajutorul Legionar”. Secretarul general şi colaborator de încredere a lui Ilie Gârneaţă era  profesorul universitar Virgil Mihăilescu care, după rebeliunea din 1941 a plecat în exil în Germania, fiind internat în lagărele Berkenbruck şi Dachau. După 1949 a fondat ,,Biblioteca  Română” din Freiburg  im  Breisgau, fiind totodată şi un membru al grupului care contesta autoritatea lui Horia Sima, noul lider al Mișcării Legionare după asasinarea lui Codreanu. Concomitent, în perioada guvernării Ion Antonescu alături de Mișcarea Legionară (septembrie 1940-ianuarie 1941) Ilie Gârneaţă a fost membru în ,,Consiliul de Administraţie al  Societății Române de Radiodifuziune, alături de Ghe. Tăuşan, Nichifor Crainic, Ion Cantacuzino şi Victor Papacostea. În urma evenimentelor 21–23 ianuarie 1941, când în urma unor violențe armate Ion Antonescu a înlăturat Mișcarea Legionară de la putere, Ilie Gârneaţă s-a refugiat în Germania împreună cu alţi fruntaşi ai Legiunii.

Primul grup de refugiaţi format din Papanace şi Iaşinschi, au ajuns la  Berlin în ziua de 18 februarie 1941 şi a fost găzduit la Ahornalee, iar urmatorul  grup compus din Ilie Gârneaţă, Virgil Mihăilescu şi alţii a ajuns la Berlin la 22 februarie 1941 şi a fost găzduit la aceiaşi locuinţă (Ahornalee ). La 19 aprilie 1941 sunt mutaţi de la Ahornalee în lagărul de la  Berkenbrueck am Spree legionarii Ilie Gârneaţă, Corneliu Georgescu, Constantin Papanace, Iaşinschi, Sima, Trifa, Groza, Smultea, Dragomir–Jilava, Nicolae Horodniceanu, Stoicănescu, Traian Borobaru, Virgil Mihăilescu şi Ştefan Cernea, iar legionarii care fuseseră internaţi până atunci  în acest lagăr sunt mutaţi la Rostock, în fruntea acestui grup a fost numit de  Sima legionarul Nicolae  Pătraşcu. În această perioadă se produce o răceală între Gârneață și Horia Sima.

La 16 iulie 1941 are loc procesul conducătorilor legionari, iar Tribunalul  Militar al Capitalei dă următoarea sentinţă: Horia Sima, Ilie Gârneaţă, Iaşinschi, Papanace, Pătraşcu, Viorel Trifa, D. Groza, Ghe. Sârbu, Corneliu  Georgescu şi Traian Borobaru au fost condamnaţi la muncă silnică pe viaţă, Radu  Mironovici la 10 ani temniţă grea, colonelul Ştefan Zăvoianu la 15 ani muncă silnică, Alexandru Ghica la 15 ani muncă silnică, generalul Petrovicescu la 7 ani temniţă grea, Ilie Rădulescu la 10 ani muncă silnică, Victor Biriş la 10 ani muncă silnică iar profesorul P.P. Panaitescu la 6 luni închisoare. În urma nenumăratelor scrisori sosite din ţară, se întâlnesc la Fuerstenwalde, lângă Berkenbrueck legionarii Ilie Gârneaţă, Corneliu Georgescu, Mile Lefter, Papanace şi Iaşinschi, care iau în discuţie situaţia  disperată a legionarilor din închisori, din ,,Batalioanele de Reabilitare” şi din lagăre şi hotărăsc să se ia imediat legătura cu mareşalul Antonescu pentru curmarea acestei situaţii.

La începutul anului 1944, ,,Forul Legionar” de la Dachau concepe un apel pentru liniştirea şi lamurirea legionarilor de la Buchenwald, dar Ilie Gârneaţă nu a acceptat ca apelul să fie semnat de legionari care nu făceau parte din For (Pătraşcu şi Stoicănescu) şi apelul nu a fost trimis. Pentru acest motiv, la 3 mai 1944, Ilie Gârneaţă a convocat ,,Forul  Legionar” spre a discuta noua situaţie creată dar, deşi anunţaţi, Vasile Iaşinschi şi Corneliu  Georgescu nu se prezintă, şi în consecinţă, Ilie Gârneaţă împreună cu ceilalţi, precizau că în viitor poziţia Mişcării va fi cea de a rămâne credincioasă liniei trasată de Codreanu.



La 29 septembrie 1944, Horia Sima anunţă formarea Armatei Naţionale, dependentă de Guvernul Naţional Român de la Viena în curs de formare. Datorită faptului că ruptura Sima-Gârneaţă s-a adâncit, iar Sima a făcut tot felul de şicane ,,grupului Gârneaţă” ca de pildă, la jumătatea lunii septembrie 1944, Sima nu mai dădea acea sută de mărci săptămânală, pe care  germanii o acordau tuturor legionarilor, eliberaţi din lagărele de concentrare germane, în contul statului român, pe motiv ca nu aparţin grupului său, din care cauză ( după spusele lui Palaghiţă ) ,,Ca să-şi poată plăti hotelul şi masa, domnul Gârneaţă şi-a vândut un costum de  haine, iar ceilalţi diferite lucruri, deci, ce camaraderie mai poate fi asta”? Horia  Sima îl acuza pe Ilie  Gârneaţă că el este vinovat de sciziunea din rândul mişcării.

În data de 1–7 august, după producerea ,,Schismei de la Erding” (Germania) şi apoi de la Majadahonda, în 6 noiembrie 1954 Ilie Gârneaţă a participat la adunarea fruntaşilor legionari din exil, prin care se hotărăşte refacerea Mişcării Legionare şi unde a fost ales preşedinte al acestui Comitet pentru toată perioada 1954-1966.                                                                                                                                   
   
Ilie Gârneață a decedat în 1971 la Erding în Germania, lăsând în urma sa multe semne de întrebare. Biografia îi este prea puțin cunoscută și încă nu știm care au fost resorturile care l-au îndemnat să se implice atât de mult la vârful Mișcării Legionare. Până la acest moment se știu foarte puține lucruri despre dărăbăneanul care a contribuit la fondarea Mișcării Legionare. Nu se cunoaște dacă a lăsat un jurnal sau volum de memorii, care ar fi putut explica printre altele adeziunea sa totală la ideile Căpitanului. (D.H., A.D.A.)
         
 

Te-ar mai putea interesa si:  Ilie Garneata,  Gheorghe Garneata,  Corneliu Zelea Codreanu,  Dealul Spirii,  Miscarea Legionara,  Schisma de la Erding,  Horia Sima

Adauga un comentariu