Vremea
Calendar Ortodox
Carte de Oaspeti

Daca doriti sa va spuneti parerea despre acest site, despre continutul sau, sau despre un subiect care va preocupa, nu ezitati sa ne lasati un mesaj in cartea de oaspeti!


Editorial
În 17 iulie Darabaneni.ro a împlinit 9 ani cu bune şi cu rele. Orice drum are un început, dar şi un sfârşit. Dumnevoastră, cititorii, dar mai ales Dumnezeu ne va îndruma calea în continuare. Tânăr și entuziast fiind, ai putere... Darabaneni.ro…Cui mai folosesc astăzi?
" href="social/6-ani-de-darabaneni-roa-cui-mai-folosesc-astazi/">continuare
Horoscop
 

JURNAL DE CĂLĂTORIE Darabaniul văzut prin ochii unei canadience



Era de Înălțarea Domnului și în ziua Praznicului Sfinților Împărați Constantin și Elena, două sărbători cu încărcătură specială pentru dărăbăneni, când am avut surpriza și bucuria să mă întâlnesc, din întâmplare, cu Ionuț Alecsandru. Nimeni altul decât dărăbăneanul devenit celebru pentru că, în decembrie 2014, a mers pe jos din Victoria în Vancouver (Canada) pentru a vota la alegerile prezidențiale. Îl cunoșteam pe Ionuț de mai mult timp, dar nu ne văzusem de câțiva ani. Nu mică mi-a fost mirarea când, după ce am făcut cunoștință și cu prietena lui, am aflat că este originară din Canada, chiar de pe coasta Oceanului Pacific. Nu a fost nevoie de prea multe negocieri pentru a ne da întâlnire seara la bere. Am povestit multe în acea noapte, și i-am explicat lui Taylor faptul că, dincolo de viața anostă a orașului, a ajuns într-un loc plin de istorie, că înainte de 1989 la câțiva kilometri de Darabani era „Imperiul Răului” (U.R.S.S.) sau că unele biserici din zonă au o vechime mai mare decât statul de unde venea ea. În urma discuțiilor, am convins-o să ne scrie atunci când ajunge acasă impresiile sale de călătorie. Așa am ajuns să citim acest text, nu prea lung nu prea scurt, dar scris cu sinceritate.
 
O studentă pasionată de lingvistică, originară de pe coasta Pacificului, care a călătorit pe toate meridianele lumii, ajunge la Darabani, un loc care pentru ea pare a fi capătul Pământului. Surprinsă plăcut de mediul natural foarte verde și de ospitalitatea locuitorilor, Darabaniul rămâne pentru Taylor totuși cel mai rural loc pe care l-a vizitat până acum. Citim zilnic articole despre cum ne văd străinii în țările lor, a venit acum rândul să citim, cum ne văd străinii acasă la noi. Îi mulțumesc domnișoarei Taylor Schulte pentru deschiderea cu care a răspuns invitației de a scrie acest text și sper să ne vedem curând tot undeva la capătul lumii (A.D.A.).



„Am avut recent plăcerea de a face un tur de 8 zile al României. Iubitul meu Ionuț, cetățean român pe care l-am întâlnit în timp ce studia la universitatea mea în Victoria, British Columbia, Canada, mi-a oferit posibilitatea de a vedea țara sa de origine, țară despre care auzisem atât de multe de-a lungul relației noastre, și nici in ruptul capului nu aş fi refuzat o astfel de oportunitate. Am fost destul de norocoasă în ultimii ani pentru că am avut ocazia să călătoresc mult prin Europa de Vest și America de Sud, am intrat în contact cu multe culturi diferite, şi am cunoscut mulți oameni diferiți. Fiecare dintre aceste experiențe anterioare m-au învățat multe despre mine și despre lumea din jurul meu, și , fără îndoială, fiecare țară pe care am vizitat-o a avut un mare impact asupra vieții mele. Surprinzător însă este faptul că tocmai această călătorie scurtă de 8 zile prin România este cea care m-a impresionat cel mai mult dintre toate.

Călătoria noastră a început cu un zbor deloc confortabil de la Madrid la București. Scaunele erau atât de înghesuite încât nu am reușit să ațipesc nici măcar cinci minute. Acest lucru nu m-a deranjat prea mult poate pentru că eram nerăbdătoare să văd ce ne aștepta la sosirea noastră în România. De la aeroport am luat un autobuz direct către Gara de Nord. Deoarece a trebuit sa părăsim Bucureștiul imediat după aterizare, ne-am decis să lăsăm vizitarea acestuia ca ultimă oprire în cadrul turului, astfel încât, în loc sa găsim o cameră de hotel și să ne odihnim ne-am îndreptat direct către gară pentru a lua trenul de noapte de la București la Botoșani, prima oprire în cadrul turului fiind în orașul natal al lui Ionuț, Darabani.

„Nu sunt sigură dacă am mai văzut vreodată o țară la fel de verde ca România”



Când am ajuns la stația de tren pot spune sincer ca m-am găsit într-o oarecare stare de șoc. Nu înțelegeam nimic din ce se întâmpla în jurul meu întrucât eu nu vorbesc limba română, lipsa mea de somn începea să se resimtă și pe măsură ce timpul trecea, simțeam din ce în ce mai mult că gara Gara de Nord este locul potrivit dacă îți „dorești” să fii jefuit. Am pornit destul de repede către Botoșani și aventura noastră era pe cale să înceapă. Din fericire pentru noi, trenul nu a fost foarte aglomerat în acea noapte, așa că am reușit să dormim puțin. M-am trezit devreme dimineața, imediat după răsărit, și am fost uimită să vad peisajul verde, o oază de verdeață care nu se mai termina. Nu sunt sigură dacă am mai văzut vreodată o țară la fel de verde ca România.

Am ajuns la Botoșani puțin după 7 dimineața, și am găsit imediat un șofer să ne ducă mai aproape de destinația noastră finală. După un pic de negociere pe care, desigur, nu am înțeles-o, Ionuț și eu ne-am trezit pe bancheta din spate a mașinii. Cu șoferul la volan, și o doamnă drăguță pe scaunul din față, am ieșit din Botoșani  pe un drum înconjurat doar de dealuri verzi  pe ambele părți. Conducătorul auto a avut radioul deschis, și spre amuzamentul meu, singurele piese interpretate au fost o serie de hit-uri pop din 1980. Eram pe un drum de țară vechi, înconjurat de teren larg deschis, aparent în mijlocul pustietății, ascultând muzica de prin anii '80 în drum spre Darabani. A fost unul dintre acele momente în care am stat acolo, îngânînd piesele auzite la radio, uitându-mă în jurul meu şi gândind cât de fascinante sunt locurile unde viața mă duce.

Nu după mult timp, am urcat într-o altă mașină și am fost duși direct în centrul orașului Darabani. Am ieșit din mașină, am luat bagajele și am intrat într-un magazin cu scopul de a cumpăra niște flori pentru mama lui Ionuț. Văzusem imagini ale orașului înainte, pe Google Earth, așa încât, centrul cu parcul și magazinele îmi păreau oarecum familiare. A fost grozav să văd orașul în realitate după ce-l văzusem doar pe un ecran de atât de multe ori înainte. După ce am cumpărat buchetul de flori ne-am îndreptat spre casa părinților lui Ionuț. Epuizată de călătoria noastră peste noapte, și nevoia disperată de a face un duș m-au făcut să mă simt un pic copleșită în timpul plimbării de zece minute spre casa domnului Alecsandru.





Magazinele micuțe, casele vechi aranjate curios și apartamentele în stil sovietic plasate în vecinătatea unor case noi, decorate cu multă culoare, asemănătoare cu niște vile mici mi-au transmis foarte clar faptul că Darabani este un orășel diferit de tot ceea ce văzusem până atunci. În timp ce încercam să asimilez ceea ce era în jurul meu, Ionuț m-a informat că am ajuns în cele din urmă acasă la părinții lui. Cu bagajele și florile în mână, am intrat în curte, pe o aleea mică care ducea spre partea din față a casei. Imediat după ce am ajuns, am fost întâmpinați cu căldură de către doamna Alecsandru, care ne-a invitat în casă, după o rundă scurtă de îmbrățișări și săruturi. Din păcate, niciunul dintre părinții lui Ionuț nu vorbește engleza sau spaniola, așa că singura cale de comunicare fost prin traducere, care s-a dovedit a fi mai dificilă decât mi-am imaginat. Odată intrați în casă, am observat rozul primitor al pereților, podelele și canapele, decorate în întregime cu covoare și pături cu design complex. Nu era una dintre cele mai moderne si mai interesante case, dar era confortabilă, și mi-a transmis sentimentul de cămin ceea ce m-a făcut foarte fericită că sunt acolo. Îndată ce ne-am așezat în camera de zi, Ionuț si mama sa au vorbit, în timp ce eu așteptam nerăbdătoare traducerea conversației. Spre bucuria mea, doamna Alecsandru a spus multe lucruri minunate despre mine așa cum și eu la rândul meu am făcut-o.

După ce ne-am odihnit, am luat masa servind supă de pui, care nu mi-a plăcut atât de mult, și apoi ne-am uitat la fotografiile de familie. Îi spusesem lui Ionuț pe când ne aflam în Canada că-mi  doresc să văd poze cu el când era băiețel, acesta fiind unul din primele lucruri pe care doream sa le fac când îi voi vizita părinții. Au fost doar câteva fotografii cu Ionuț în albumul foto al mamei sale, dar am găsit totuși una în care el avea 3 sau 4 ani si era foarte drăguț așa că am fost fericită. După analizarea fotografiilor, împreună cu Ionuţ m-am îndreptat către apartamentul gol al fratelui său (de asemenea, cunoscut sub numele de noua noastră casă pentru următoarele 3 zile), astfel încât am putut să dorm și să fac un duș de care aveam nevoie cu disperare. Din fericire, apartamentul se afla nici mai aproape nici mai departe, ci chiar peste drum, așa că nu a trebuit să mergem mult pentru a ajunge acolo.



În timp ce ne îndreptam spre clădire am observat imediat că era unul dintre acele blocuri construite în stil sovietic pe care le văzusem mai devreme. Această constatare mi-a dat ceva emoții pentru că nu știam ce urma să găsesc înăuntru. Deloc surprinzător, intrarea în clădire era întunecată, rece și nedecorată. Am urcat trei etaje pe niște scări de beton groase, fără lumină până când am ajuns la ușa apartamentului nostru. Interiorul apartamentului era complet gol, cu excepția unui pat foarte bine făcut centrat în mijlocul a ceea ce presupun că trebuia să fie camera de zi. Era un apartament mic, dar având în vedere că urma să stăm câteva zile, era, într-adevăr tot ceea ce noi doi aveam nevoie. În următoarele 3 zile ne-am împărțit timpul între familia minunată a lui Ionuț, vizitarea orașului, ieșitul la pizza și bere la restaurantul cu terasa mare cu iarbă falsă și Wi-Fi gratuit.

Ne-am bucurat de un tur privat ghidat al muzeului, unde se află surprinzător de multe artefacte pentru dimensiunea sa mică, și în timp ce noi eram acolo, spre surprinderea mea, administratorul muzeului i-a dat un ziar lui Ionuț! Se pare că în ziarul local fusese publicat un articol despre Ionuț și prietenul său Ovidiu atunci când au mers de la Victoria la Vancouver pentru a încuraja oamenii să voteze la alegerile din toamna trecuta. Știam că atrăseseră atenția după ce au făcut plimbarea respectiva pentru vot, dar nu credeam chiar că va căpăta o astfel de importanță acțiunea lor. Am fost atât de mândră să văd nu numai că prietenul meu apăruse la știrile locale, ci și că devenise, de asemenea, o parte din muzeul local. În afară de muzeu, am vizitat liceul local, făcând un tur complet al acestuia. Am fost invitați sa asistăm la o oră de curs și ulterior la balul liceului. Nu am reușit să ajungem la bal din cauza unor circumstanțe neprevăzute, dar am fost foarte încântați de invitație.



Ultimele două zile în Darabani au inclus foarte multe plimbări pe jos, pentru a descoperi lucruri pe care nu le mai văzusem înainte. Eu vin din capitala provinciei mele din Canada, și niciodată nu mai fusesem într-un loc atât de mic și de rural, înainte. Mi-a plăcut sa văd  spațiul verde, deschis, suprafețele nesfârșite de pământ și dealurile. Darabani reprezintă o lume diferită de orașul meu natal. Oamenii sunt atât de prietenoși în Darabani, te salută pe stradă chiar dacă i-ai întâlnit doar cu o zi înainte. A fost o experiență complet diferită pentru mine și imediat ce am trecut peste șocul cultural inițial, m-am bucurat de fiecare minut al excursiei.

Restul călătoriei noastre în România a presupus vizitarea țării, opriri în orașele mari cum ar fi Cluj, Brașov și București. În timp ce mă bucuram de priveliștile acestor orașe mari și interesante am simțit cu adevărat că timpul petrecut în Darabani a fost foarte special. Nu voi uita niciodată cele 3 zile pe care le-am petrecut acolo, tot ce am văzut, și toți oamenii minunați care i-am întâlnit. Sper că, într-o bună zi, să revin pentru a continua integrarea în cultura românească, îmbunătățirea cunoștințelor mele de limba română, și să-mi construiesc amintiri plăcute despre acest mic sătuc românesc care se află aparent, la sfârșitul lumii. (Taylor Schulte, Victoria- Canada, traducere din engleză Mariana-Cristina Aioanei).

Citiţi şi: Un dărăbănean a impresionat o lume întreagă la alegerile prezidenţiale „Vă iubim, România!!!” FOTO





Te-ar mai putea interesa si:  DarabaniIonut AlecsandruTaylor SchulteCanada
1:19 pm , 06 Septembrie, 2015

Postarea comentariilor presupune implicit crearea unui cont de facebook. Sunt interzise postarile multiple ale aceluiasi mesaj (spam) si orice forma de reclama in cadrul comentariilor. Nu sunt permise mesajele cu tenta antisociala, cu caracter xenofob sau rasist, mesajele obscene si injuriile. Va rugam nu deviati de la subiect, nu lansati atacuri la persoana autorului (autorilor) articolelor sau injurii la adresa cititorilor care comenteaza. Sunt interzise comentariile care incita la actiuni ilegale, precum si cele care contin amenintari sau violeaza intimitatea si viata privata a cuiva. Utilizatorul este singurul responsabil de continutul mesajelor si isi asuma consecintele in cazul unor actiuni in justitie. Administratorul acestui site isi rezerva dreptul de a radia comentariile care nu respecta regulile de mai sus si de a restrictiona accesul utilizatorului respectiv pe site. Publicatia Darabaneni.ro nu raspunde pentru opiniile postate in cadrul comentariilor, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Adauga un comentariu

Poza saptamanii

Cele mai frumoase colindătoare prezente la festivalul de datini și obiceiuri de iarnă de la Darabani, La mulți ani!

Sondaj
Vă vaccinați împotriva coronavirusului?

   
   
   
   

Slideshow
Stiri nationale si internationale
Clipul saptamanii
Toate drepturile rezervate | Orice reproducere partiala sau integrala a continutului acestui site(fotografii sau texte) se pedepseste conform legilor in vigoare