FOTOREPORTAJ Baza sportiva: necesitate, moft sau fictiune de Darabani?

Dacă în general sportul înseamnă sănătate, în oraşul Darabani acesta te poate foarte uşor îmbolnăvi, datorită stării precare a bazelor sportive din oraşul botoşănean. În prezent unităţile şcolare urbane nu deţin nici un teren de sport practicabil în aer liber, pe când în comunele limitrofe se taie panglica unor baze sportive occidentale.

Practicarea sportului în aer liber reprezintă în Darabani un adevărat act de curaj. Emisiunile „Pariu cu frica” sau „Supravieţuitorul” ar putea cu uşurinţă să-şi mute studiourile pe terenurile de sport din localitate, care reprezintă adevărate capcane pentru elevi (Click pe prima fotografie pentru a viziona imagini ale dezastrului de pe terenurile de sport din Darabani). Termenul de bază sportivă a ajuns să fie considerat un pleonasm în Darabani. Ignoranţa, apatia, orgoliile politice şi chiar neştiinţa unora dintre aleşi au adus baza materială sportivă dărăbăneană în colaps. Criza reprezintă laitmotivul tuturor. Dacă la nivelul oraşului, pe proiectele europene s-a aşternut deja un strat gros de praf, legislaţia actuală a permis alocarea de fonduri pentru dezvoltarea bazelor sportive din mediul rural. Acest fapt a generat unii contestatari care consideră că altele ar fi priorităţile (drumuri, reţea de apă şi canalizare etc) în aceste zone, unele dintre ele defavorizate. „Nu sunt de acord cu acest lucru. Decât să le dăm tinerilor băutură şi cârciumi, mai bine le dăm sport. Indiferent de culoarea politică, aceste baze sportive sunt necesare”, ne-a declarat Dumitru Zlei, viceprimarul comunei Hudeşti, localitate care deţine în acest moment cea mai modernă sală de sport din zona oraşului Darabani, inaugurată miercurea trecută.

„Veşnicia s-a născut la sat”…iar sportul moare la „oraş”



La tăierea panglicii sălii de sport care poartă numele Doinei Melinte (Beşliu), fosta campioană olimpică în atletism, au participat şi o serie de oficialităţi precum senatorul Liviu Câmpanu, deputaţii Stelică Iacob Strugaru şi Andrei Dolineaschi, prefectul Cristian Roman, primarul şi viceprimarul comunei Hudeşti, Viorel Atomei respectiv Dumitru Zlei ş.a. Sala ultramodernă, de dimensiuni 40m/20m plus spaţiul de protecţie, are o tribună cu 153 de scaune şi cuprinde teren oficial de handbal, fotbal de sală, baschet, tenis şi volei. Sala are încălzire centralizată pe bază de combustibil solid şi pune la dispoziţia iubitorilor sportului vestiare, duşuri, un cabinet medical şi toalete pentru persoanele cu dizabilităţi. Doina Melinte (foto dreapta), care ocupă în prezent funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret (ANST) a fost vizibil emoţionată la revenirea în locurile natale, fosta atletă fiind originară din Mlenăuţi.






„La Darabani există un război al orgoliilor”

Interesant este faptul că dărăbănenii au avut o tentativă de a construi o sală asemănătoare în apropierea Oborului oraşului. În noiembrie 2007, printr-o Hotărâre de Consiliu Local s-a propus o suprafaţă de teren pentru construcţia unei astfel de săli, s-au întocmit de către Primărie actele necesare şi s-au trimis Companiei Naţionale de Investiţii S.A.(CNI). În februarie 2008, directorul  general şi cel pentru programe şi investiţii al CNI, Vilmos Lukacs şi Ioan Şimonca, trimit răspuns preşedintelui CJ Botoşani, Constantin Conţac,  prin care îl informează că documentaţia viitoarei săli de sport din Darabani este completă, iar aceasta urmează să fie inclusă pe lista din cadrul Programului „Săli de Sport”, fapt care nu s-a mai întâmplat. Doar Vorona se afla în acel moment pe acea listă, nu şi Bucecea sau Flămânzi, care au recuperat între timp terenul pierdut şi au la ora actuală astfel de săli. „La Darabani există un război al orgoliilor”, explică Dumitru Zlei (foto stânga), viceprimarul comunei Hudeşti, eşecul dărăbănenilor în această situaţie. Ca şi în altele..., de fapt.



De asemenea, în Hudeşti, într-un decor feeric situat între parcul din centrul localităţii şi iazul din imediata vecinătate se construieşte stadionul comunei (foto sus) care va avea tribune, seminocturnă, vestiare, plus o pistă de alergare şi o groapă de nisip oficială pentru competiţii. Finanţarea acestora este asigurată prin Programul de dezvoltare al infrastructurii şi a bazelor sportive din mediul rural, conform Ordonanţei 7/2006. La Darabani, terenul de fotbal este foarte prost, iar actuala construcţie a viitoarelor vestiare (foto jos) aduce mai mult cu ruinele unei cetăţi geto-dacice, decât cu un stabiliment sportiv.

 
Bazele sportive ale unităţilor de învăţământ din oraşul Darabani cuprind terenuri de sport care arată ca după bombardament. Ţi-e şi frică să îţi dai copilul să facă sport în asemenea condiţii (click pe prima fotografie a articolului pentru a viziona imaginile de coşmar). „Atât iarna cât şi vara, orele de educaţie fizică şi sport le susţinem în sală, deoarece terenurile de sport ale Şcolii Generale „Leon Dănăilă” sunt impracticabile. Educaţia fizică ar trebui să se facă în aer liber, pentru că aşa este sănătos. Vina în acest caz nu cred că aparţine direcţiunii unităţii de învăţământ, ci mai mult Primăriei din localitate.  Eu şi prof. Pop, cu ajutorul elevilor,  am amenajat un teren de volei destul de bun şi vreau să le mulţumesc pe această cale părinţilor copiilor  pentru că ne-au susţinut în acest sens”, ne-a declarat prof. de sport Ovidiu Ştefănucă.





După ce Guvernul a alocat  în 2007 o sumă destul de consistentă de bani pentru reabilitarea şcolilor, o parte din aceşti bani au ajuns şi la Darabani, cu aportul lui Liviu Câmpanu, pe atunci deputat liberal. În noiembrie 2007 s-a încheiat un contract de execuţie lucrări a bazei sportive a Şcolii Generale. Chiar s-a început construcţia terenului şi a vestiarelor din incinta  „Şcolii Vechi”. Din lipsă de fonduri virate prin intermediul Ministerul Învăţământului, firma TransGhe Construct a abandonat lucrările şi a ieşit şi cu o „gaură” de  93.779,91 lei noi, bani pe care conducerea firmei intenţionează să şi-i recupereze acum în instanţă.

Nici la Grupul Şcolar Darabani situaţia nu este mai roză. S-au întocmit cearşafuri de proiecte şi kilometri de studii de fezabilitate pentru două terenuri care arată ca un imaş după declanşarea bombei atomice. Paradoxal este că în aceste condiţii se antrenează elevii Clubului Copiilor din localitate. Despre rezultatele lor formidabile şi titlul de campion al lui Giani Ciobanu la karting aţi putut citi nu demult în Darabaneni.ro. „S-au efectuat studii de fezabilitate şi proiectele necesare reabilitării sălii de sport şi a terenurilor Grupului Şcolar Darabani. Dosarele stau acum pe nişte rafturi şi aşteaptă. Pe timpul conducerii PNL s-au alocat nişte bani pentru reabilitarea şcolilor, apoi s-a schimbat Guvernul şi s-a sistat totul. În aceste vremuri de criză nu văd vreo finalitate”, ne-a declarat Alin Prisăcariu, directorul Grupului Şcolar. De banii europeni destinaţi bazelor sportive din Darabani s-a ales praful, dovadă şi baza sportivă din spatele bannerului electoral de mai sus.


„Cei de la Darabani nu au suflet, sunt mai mult pentru ei”



Culmea că la Havârna, chiar dacă primarul este în opoziţie, fiind social-democrat, clădirea primăriei arată extraordinar, iar autorităţile locale construiesc peste drum o bază sportivă de invidiat. Planul de situaţie al acestui stabiliment vi-l prezentăm în fotografia de mai jos. Se pare că la alţii se poate. Având dimensiunea standard de 40m/20m, acest teren de sport în aer liber care aşteaptă doar să-i fie turnat covorul sintetic, are drenaj ştiinţific şi va  dispune de vestiare conform procedurilor în vigoare (oaspeţi , gazde). Nici comuna Păltiniş nu se lasă mai prejos. Şcoala cu clasele I-VIII din localitate are lângă sala  „lui Năstase” un teren (foto sus) decent de bitum pe care nici o unitate de învăţământ din Darabani nu-l deţine la ora actuală.





Prostia, chiar nu se vindecă?

 
În comuna din apropierea Darabaniului se construieşte în prezent un stadion (foto sus) mai mare decât cel de la Hudeşti, valoarea investiţiei ridicându-se la 9 miliarde de lei vechi. Chiar dacă şi la Păltiniş este criză, iar primarul este tot în opoziţie, jumătate din aceşti bani sunt asiguraţi de la bugetul local. „Cei de la Darabani nu au suflet, sunt mai mult pentru ei. Nu se gândesc şi la oamenii de rând”, ne-a declarat primarul Costel Romanescu (foto dreapta), referitor la autorităţile locale din oraşul de pe malul Prutului. Nu mai vorbim de investiţia de sute de milioane de euro a suedezilor în parcul eolian de la Păltiniş. Până şi la Conceşti există un teren de sport de pământ cu balastru, mult mai sănătos şi mai practicabil decât la şcolile dărăbănene. Dacă mai era nevoie, conceştenii ne „servesc” pe gardul din faţa Primăriei din localitate, o temă de gândire: „Prostia nu se vindecă!?” (foto jos)

 

Cu sportul, la coş?



Nici cu terenul de sport (foto jos) dintre blocurile de la Darabani nu ne este ruşine. În anul fatidic 2007 pentru bazele sportive dărăbănene, omul de afaceri Mircea Hrimiuc concesionează acest teren cu scopul transformării lui într-un teren sintetic modern cu nocturnă, care să aibă anexat şi un teren de joacă pentru copii. Hrimiuc explică abandonarea acestui proiect pe seama schimbării culorii politice de la Primărie şi a apatiei autorităţilor locale. În anul 2008 i se retrage autorizaţia de construcţie din cauză că nu demarase proiectul prezentat. „Reprezentanţii Primăriei nu mi-au dat contractul în timp util şi nu am reuşit să întocmesc acel dosar pentru a obţine autorizaţia de construcţie la timp”, ne-a spus Mircea Hrimiuc. Nu toţi consilierii locali au fost încântaţi de proiectul omului de afaceri dărăbănean. „Eu nu am fost de acord cu acel proiect, deoarece era mai mult comercial decât social. Se încasa o taxă de intrare pentru copii la locul de joacă, iar cei cu posibilităţi financiare mai reduse nu ar fi avut acces acolo. Se vorbea şi de un mini-bar în incinta acelei locaţii”, ne-a declarat Zîna Andronic, consilier local.



În prezent, copiii bat mingea pe terenul de bitum, iar alături este improvizat un teren de joacă cu nişte aparate rudimentare pentru copii. După ce fac slalom printre pungi, peturi şi alte gunoaie (foto sus), copiii trebuie să mai aibă o grijă: câinii maidanezi care se adună la gunoiul din apropiere. Aceşti tineri dărăbăneni (foto jos) încă nu au drept de vot. Ei vor vota peste câţiva ani, cu sufletul, dar să sperăm că mai mult cu mintea. Ne dorim, totuşi, să nu aşteptăm chiar atât de mult timp. (Lucian BĂLĂUCĂ, Mihai RUSU)