Presa din România cunoaşte o dezvoltare importantă la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, odată cu apariţia cotidienelor Universul, Adevărul şi Dimineaţa. Acestea au fost sigurele publicaţii care au reuşit să se autofinanţeze în perioada interbelică, fiind conduse de jurnalişti de renume precum Stelian Popescu sau Constantin Mille. Ziarele amintite s-au impus în atenţia cititorilor prin calitatea actului jurnalistic. Astfel, din cuprinsul periodicelor nu lipseau editorialele, reportajele, anchetele, analizele interne şi externe, cronicile culturale. Pe lângă cele trei cotidiene amintite, mai putem aduce în discuţie şi alte publicaţii care s-au impus între cele două războaie mondiale: Neamul Românesc, Cuvântul, Curentul, Vremea, Gândirea, ziare conduse de personalităţi precum Nicolae Iorga, Nae Ionescu, Pamfil Şeicaru.

Apărut în februarie 1904 din inițiativa lui Constantin Mille, inițial sub numele de Adevărul de dimineață, ziarul va adopta numele de Dimineața din noiembrie același an. Cea mai mare parte a fondatorilor, începând chiar cu Mille şi continuând cu I. Nădejde şi C. Bacalbașa, au colaborat anterior cu reviste sau ziare de stânga, printre care amintim Dacia viitoare sau Drepturile omului. La început, ziarul a avut un tiraj de 12000 de exemplare, fiind difuzat la o oră matinală cu un preț de 5 bani bucata. S-a dorit a veni în întâmpinarea cererilor bucureștenilor, în sensul de a fi un ziar de informație bun, ieftin și care să apară cât mai de dimineață. În articolul program, Constantin Mille afirmă: „Ce sântem? Ce voim? Niciodată un ziar n-a avut mai puțină nevoie de a se pierde în explicațiuni de asemenea fel. Sântem și voim cea ce marele public cititor a visat atâta vreme să fim: un ziar care să apară în zori, în calea ori-cărui cetățean, din ori-ce colț al țării, la vale sau la munte, pretutindeni, și să-l înștiințeze de tot ce s-a petrecut de eri până azi, peste zi și peste noapte, și să fie la îndemâna și celui avut și celui sărac”.

Inspirat din exigențele marilor cotidiene parisiene precum Le Petit Parisien, Le Petit Journal și Le Journal, Dimineața se dorea a fi un ziar concurențial pentru Universul, prin obiectivitatea informației, lipsa comentariilor tendențioase la evenimentele zilei (fapt ce-l vom vedea mai jos în analiza mișcării socialiste), dar și prin accesul mai ușor în rândurile populației. La începutul perioadei interbelice, ziarul cu format mare, având între 8 și 10 pagini, cuprindea în coloanele sale subiecte diverse de la politică la cultură, știință etc. Pe lângă acestea, ziarul mai publica periodic fragmente din diverse opere literare, mai puțin cunoscute. Printr-o serie de corespondențe la Londra, Viena, Paris, Berlin, Budapesta, ziarele Dimineața și Adevărul reușeau să țină la curent populația cu evoluția evenimentelor de pe scena internațională, în timpul Războaielor Balcanice sau a Primului Război Mondial. De asemenea, Dimineața mai avea un trimis special la Odessa, în persoana lui C. Graur, ce transmite informații importante privind situația din Rusia. De altfel, Dimineața a susținut intrarea în război alături de Anglia și Franța, și asta chiar dacă abia reușea să-și stăpânească aversiunea față de vecinul estic.



În 1919, Constantin Mille, „fost socialist și aprig democrat” cum îl numește Pamfil Șeicaru, ia decizia să vândă cele două ziare, cel care le-a cumpărat fiind bancherul Aristide Blank. Șeicaru motivează această decizie a lui Mille prin faptul că acesta s-ar fi speriat de starea de spirit a muncitorilor și de propaganda ocultă a agenților comuniști ce a avut ca efect multiplicarea grevelor. Însă, se pare că ceea ce a stat în spatele acestei decizii ar fi fost situația financiară grea prin care treceau cele două ziare. În 1920, Mille demisionează din funcția de administrator-delegat al Societății Adevărul, în locul său fiind numit I. Negreanu. Chiar și sub o nouă conducere,  potrivit lui Șeicaru, Dimineața va continua politica de sprijin față de Partidul Național al lui Iuliu Maniu și Partidul Țărănesc al lui I. Mihalache. În 1921, Aristide Blank trece proprietatea ziarelor Dimineața și Adevărul unui grup de ziariști în frunte cu Constantin Graur. Până în 1924, director al celor două ziare a fost I. Rosenthal, după care a fost urmat de C. Graur. În 30 decembrie 1937, Adevărul și Dimineața sunt interzise.

Cele două publicaţii şi-au avut palatul redacţional pe strada Sărindar din centrul vechi al Bucureştiului, care astăzi poartă numele lui Constantin Mille. În imediata vecinătate a clădirii ziarelor Adevărul şi Dimineaţa, la capătul străzii Sărindar îşi avea palatul celălalt mare cotidian al României interbelice, Universul. Palatul „trustului din Sărindar” adăpostea pe lângă redacţia ziarului, o tipografie şi editura. Presa de astăzi ar avea mult de învăţat de atunci, dar nu ştiu câţi din jurnaliştii de astăzi ştiu cine au fost Nicolae Carandino, Stelian Popescu, Pamfil Şeicaru, Constantin Mille, Tudor Teodorescu-Branişte, Constantin Bacalbaşa, Luigi Cazzavilan, oameni care au scris cel mai frumos capitol al presei din România. (Alexandru D. Aioanei)




10:17 am Marti, 25 Septembrie, 2012