Cine ar fi crezut cu 5-6 ani în urmă că vom sta în fața televizorului și vom privi cât de bine le stă lui Mitrea, Fenechiu, Videanu, Udrea sau alţii, cu mâinile împreunate de fierul rece al cătușelor și plimbați cu duba de jandarmi? Cine și-ar fi imaginat în anii guvernelor Năstase și Boc faptul că vom trăi să vedem miniștri condamnați definitiv pentru furnizare de secrete de stat, sau cine s-ar fi gândit că președinți de consilii județene, adevărați satrapi locali precum Mischie (de la Gorj) sau Nicolescu (de la Argeș) vor ajunge tot după gratii? Nimeni nu a crezut că acești oameni mai pot fi detronați din fotoliile lor de atotstăpânitori. Însă, dacă în rândul populației mai existau speranțe că cei care au subminat economia, care au ridicat corupția la nivel de lege a supraviețuirii sau au lăsat dintr-o semnătură mii de oameni fără locuri de muncă, vor ajunge să răspundă pentru ce au făcut, nu același lucru s-a întâmplat și cu cei în cauză.

Au condus ministere și județe câteva mandate la rând, erau în politică din 1990 și cunoșteau bine relațiile mafiote transpartinice. Ei au creat acest sistem politic și au fost ferm convinși că-l vor stăpâni vreme îndelungată și că nimeni nu le va cere socoteală. Credeți că Adrian Năstase a crezut vreun moment  că va ieși din politică și va intra la Jilava? Credeți că Miron Mitrea s-a gândit un moment că va fi nevoit să-și facă buletin de Constanța pentru a sta doi ani în condiții, spun ei mai bune, la Balta Albă? Au crezut ei, cei pe care-i votăm o dată la patru ani, că vor trăi suprema umilință de a-și da colegii pe mâna procurorilor? Evident că nu. S-au purtat și au acționat, au furat după cum spun ultimele sentințe definitive, de  parcă ar fi fost primii și ultimii politicieni ai României. Nu le-a păsat de nimic, probabil nici probele nu le-au ascuns prea bine, cine avea să-i judece atunci decât tot unul de-al lor?



Astăzi nu ne îmbătăm cu apă rece, evident că după tot acest pelerinaj la DNA vor urma procese lungi, termene amânate, anchete refăcute, probabil chiar sentințe de achitare, dar oricum este un pas înainte. Faptul că oameni pe care îi credeai de neatins au ajuns să răspundă pentru faptele lor, ne dă speranța că vor mai fi și alții. Ceea ce se întâmplă la nivel înalt ar trebui să dea de gândit și celor mai mici, primarilor de orășele și comune. Nimeni nu mai este imun la cătușe, iar după cum au mers lucrurile în România după 1989 foarte mulți au fost implicați într-un fel sau altul în astfel de mașinării. Cred în generația tânără de magistrați și mai cred că aceste evenimente, chiar dacă citite doar în presă au o doză de exotism, sunt începutul formării unei noi mentalități. Nu a celeia care pune accent pe respectarea omului, toți cei crescuți în sistemul de CAP nu vor gândi niciodată așa, ci măcar în cultivarea unei frici față de lege. Se pare că, la noi, funcționarii și edilii își fac treaba doar sub amenințarea procurorilor și mascaților. (Alexandru D. AIOANEI)




3:47 pm Duminica, 15 Februarie, 2015