COMENTARIUL SAPTAMANII Nedumeriri si lamuriri

Acum o săptămână sau două am vorbit cu cineva din administrația locală. Pe un ton amical, chiar prietenos, dar vădit deranjat de unele afirmații apărute în comentariul anterior, persoana respectivă a încercat să mă facă să înțeleg anumite lucruri. În primul rând, a ținut să reliefeze că nu toți cei din Consiliul Local sunt la fel. Perfect de acord, nu este greu să vezi că între consilieri sunt oameni cu studii superioare și aleşi cu studii medii, că sunt persoane cu experiență și oameni fără, că sunt consilieri care știu de ce se află acolo și oameni care nu știu. Dar acest fapt, în loc să limpezească situația mai mult o tulbură. În general oamenii știu că acolo sunt persoane diferite și de aici se naște un sentiment de dezamăgire și revoltă, când se vede că toți acționează la fel în cele mai multe cazuri, că nimeni nu i-a atitudine în fața derapajelor discursive, și nu doar discursive, ale puterii.

Un alt aspect adus în discuție de persoana respectivă a fost faptul că noi, sau eu cel puțin, nu văd marile realizări care s-au produs în oraș. Am răspuns atunci că văd, dar nu mari realizări. Un minim sentiment al decenței și un realism cât mai subțire ne obligă să facem diferența între mari realizări și administrația curentă. Nu intru acum în detalii, iar persoana la care fac referire sunt convins că știe acest lucru. Lucrurile mici au importanța lor, nu trebuie minimalizate, dar riscăm să fim penibili dacă la capitolul mari realizări ale guvernării trecem doar câțiva metri liniari de trotuar și câteva locuri de parcare. Un alt aspect asupra căruia s-a îndreptat discuția noastră a fost legat de activitatea presei, de aciditatea cu care aceasta tratează unele subiecte sau de canalele de informare la care apelează. În primul rând, cei din administrația locală sau șefii de instituții  trebuie să înțeleagă că sunt persoane publice.



Nu poți să ai o funcție de răspundere publică și să eviți să dai declarații sau să nu îți asumi și criticile venite din presă. A fi o persoană publică te obligă și la o anumită expunere la criticile sau laudele de rigoare. A două chestiune ține de libertatea cuvântului. Presa are voie și trebuie să critice pentru că acesta este rolul ei. A trecut, credem noi, perioada în care ziarele apăreau doar pentru a ridica osanale secretarului de partid. Deși unele evenimente din urbea noastră par să contrazică acest lucru. În ceea ce privește sursele de informare, este treaba jurnaliștilor, acest lucru ține de bucătăria internă, în general această muncă nu este ușoară dat fiind că nu toată lumea înțelege să colaboreze, să fie deschisă spre dialog, să comunice. Site-ul Primăriei Darabani, așa cum este el acum, chiar după ce au fost trase foarte multe semnale, vorbește mult despre ce înseamnă pentru unii dialogul cu presa sau cu opinia publică. (A.D.A.)

 P.S. În aceste rânduri am încercat să lămuresc anumite nedumeriri pe care le au unii dintre cititori. Jurnalistul poate fi criticat și este supus greșelii ca orice persoană, inclusiv primar sau consilier local. Dar, spre deosebire de primul, cei din urmă au depus un jurământ și sunt plătiți de cetățeni pentru a munci în folosul lor.

Te-ar mai putea interesa si:  Primăria Darabani,  consilieri

Adauga un comentariu