Pasiunile politice au stârnit dintotdeauna disensiuni şi dispute aprinse, au dezbinat şi au trădat, au cultivat şi în acelaşi timp au ucis vise şi idealuri. Politica atrage, este ca un fruct interzis a cărui culoare şi presupusă savoare ne face pasibili de orice păcat. Politicianul are prieteni, rude, apropiaţi, de care uită de cele mai multe ori atunci când hotărăşte să se dedice politicului. Cel care se pune în slujba unui deziderat politic, face acest lucru, uneori chiar din dorinţa de a face ceva pentru semenii săi, alteori pentru influenţă şi de cele mai multe ori din oportunism. Această implicare îl obligă la compromisuri, la multe compromisuri şi vede cum fără propria-i voinţă îşi schimbă personalitatea, se raportează la alte valori, îi priveşte pe cei de lângă el cu alţi ochi. Deşi cele mai multe exemple mă contrazic, totuşi consider că raţiunea celor mai mulţi le permite să controleze acest proces de transformare a personalităţii. Chiar dacă are funcţii şi este parte la jocuri politice de culise, poate păstra după opinia mea, un anumit grad de onestitate.

Populaţia are tendinţa de copia ceea ce vede la liderii săi. Tocmai de aceea vedem în campanii electorale sau momente politice mai tensionate, o vulgaritate excesivă în rândurile oamenilor simpli. Pe lângă adoptarea unui limbaj şi a unei răutăţi inexplicabile, societatea se polarizează. Fricţiunile politice îşi găsesc ecou şi în rândul oamenilor, care uită de multe ori de bun simţ şi de solidaritate. Dau glas fără cenzură propriilor idei politice, devin susţinători fervenţi ai unor proiecte politice uitând că oricine ar câştiga, ei vor regreta că au votat. Lăsăm prea uşor politicianismul să intre printre noi şi îi împrumutăm destul de facil limbajul trivial.



În loc să devenim cei care sancţionează orice incoerenţă civică, noi copiem adesea comportamentele condamnabile ale politicienilor noştri. Se anunţă un an electoral încins iar primele semne ale vulgarităţii şi a lipsei de bun simţ au început să apară. Unii dintre noi au o plăcere nebună în înjura şi a arunca cu noroi. Ne transformăm ca societate şi devenim din ce în ce mai urâţi, lăsându-ne pradă pasiunilor politice. Acum este nevoie de foarte mult bun simţ şi solidaritate. Trăim în aceiaşi comunitate iar apartenenţa politică ar trebui să fie ultimul lucru care să ne despartă. Alegerile vor veni şi vor pleca, noi vom continua să trăim tot împreună, iar ștampila de vot va sancţiona până la urmă mult mai eficient decât anatemele aruncate în stânga şi în dreapta. (Alexandru D. Aioanei)




9:15 pm Sambata, 11 Februarie, 2012