Lucian Irimia: „Nu cred că am ce să îmi reproşez”

 


Lucian Irimia, fostul manager al Spitalului Orăşenesc Darabani, reacţionează la tirul de acuzaţii la care a fost supus în ultima vreme. Face o radiografie care confirmă boala grea a sistemului sanitar românesc. Bun sau rău, acest sistem a salvat totuşi vieţi. Sau cel puţin asta s-a întâmplat până la 1 aprilie, când Ministerul Sănătăţii s-a gândit să facă o glumă proastă şi să închidă 67 de unităţi spitaliceşti din ţară, printre care şi spitalul din localitate. Din păcate, gluma se îngroaşă.

De ce s-a ajuns în situaţia în care se află în prezent Spitalul Orăşenesc Darabani?

Este o enigmă pentru mulţi cum s-a efectuat rocada între spitalul din Darabani şi cel din Săveni. Nu îţi trebuie multă minte ca să îţi dai seama că primarul din Săveni, Relu Târzioru,  a tras nişte sfori pentru a împiedica transformarea spitalului din localitatea sa în cămin de bătrâni, iar noi i-am luat locul pe acea listă neagră cu 67 de spitale. Cu siguranţă Târzioru a fost ajutat de cineva de la nivel înalt. Sunt convins că a contat foarte mult şi faptul că Octavian Dumitru, liderul judeţean al Sindicatului Sanitas şi membru în Consiliul de Administraţie al Casei de Asigurări de Sănătate Botoşani, este asistent medical pe secţia de Radiologie a Spitalului Orăşenesc Săveni. Dar nici spitalul din Săveni nu va avea viaţă lungă. S-a  invocat faptul că oficialii de la Săveni s-au zbătut şi au salvat spitalul, iar noi nu. Dar să nu uităm că unitatea sanitară din Săveni a fost încă din data de 1 februarie pe lista spitalelor care vor fi transformate în cămine de bătrâni. În rest, s-au invocat tot felul de variante: că este vinovat Câmpanu, că este vinovat Strugaru ş.a. Acesta este viaţa politică din România.

Ce părere are omul Lucian Irimia despre managerul Lucian Irimia? S-a vehiculat ipoteza că din 22 septembrie 2010,  de când aţi preluat dumneavoastră conducerea spitalului, s-a ales praful de unitatea sanitară.

Praful s-a ales până în 22 septembrie 2010. Este vorba de o boală cronică a spitalului. Acest spital a avut 200 de paturi, a avut secţie de Chirurgie, Maternitate şi mulţi medici. Rând pe rând s-a tocat tot. Încet, încet s-a ajuns la 70 de paturi şi cinci medici. Au fost medici care au vrut să lucreze la Spitalul Orăşenesc Darabani şi nu li s-a permis acest lucru. Ultimul exemplu este al familiei de medici specialişti Boariu, care în prezent lucrează la Spitalul Municipal Dorohoi. Au dorit să vină să lucreze la Darabani,  au avut toate aprobările de la Botoşani, dar nu au fost acceptaţi aici.

Concret, ce aţi îmbunătăţit de când sunteţi la conducerea acestei unităţi sanitare?

Cel mai corect este să analizăm ICM-ul(indicele de complexitate a cazurilor), cel mai important indicator al unei unităţi spitaliceşti. În funcţie de acest indice se calculează bugetul spitalului. La sfârşitul lunii septembrie a anului trecut ICM-ul era 0,65, iar în luna februarie a acestui an acest indice a crescut la 0,77. Acest fapt se datorează în special doctorului Munteanu, care este foarte minuţios în completarea foilor de observaţie.  Această creştere înseamnă majorarea bugetului spitalului cu aproximativ 5 miliarde de lei vechi într-un an de zile. Aceste cifre indică dacă am fost sau nu eficient, şi nu le poate contesta nimeni. În rest, pot fi acuzat de subiectivism. Am insistat foarte mult pe prezenţa la serviciu, pe prezenţa la gardă a medicilor. Am solicitat personalului de îngrijire să efectueze o toaletă riguroasă a bolnavilor,  pentru ca medicii să nu se plângă că miroase urât în salon, iar bolnavii să vină cu încredere la spital. Nu am fost bine privit de către angajaţii spitalului pentru că am luat aceste măsuri, dar pacienţii au avut de câştigat. Luasem legătura cu o firmă de la Bucureşti, iar în acest an aveam programată renovarea clădirii secţiei de Interne. Am deviz de lucrări şi ne-ar fi costat doar 600 de milioane.  

Ce aţi greşit de când conduceţi Spitalul Orăşenesc Darabani?

(Se gândeşte mult) Nu cred că am ce să îmi reproşez. Consider că am luat nişte măsuri corecte. Am avut controale de la PSI, Sanepid şi am ieşit tot timpul bine, în comparaţie cu alte spitale din judeţ. Deznodământul tragic al spitalului nu a depins în mod direct de mine. Cred că acest verdict nedrept  s-a dat la nivel înalt, şi nu a depins de noi, cei de la Darabani.

Iniţial, Ministerul Sănătăţii a propus comasarea spitalului din Darabani cu Spitalul Judeţean Botoşani. Aţi fost de acord cu acest lucru?

Nu. Şi în acest moment noi figurăm pe site-ul Ministerului Sănătăţii ca viitoare secţie exterioară a Spitalului Judeţean Botoşani. În momentul în care am preluat conducerea Spitalului Orăşenesc Darabani exista un alt ordin de clasificare al spitalelor. Chiar în prima zi, după ce m-am consultat şi cu alţi manageri ai spitalelor în aceeaşi situaţie cu noi, am întocmit un memoriu către Ministerul Sănătăţii(foto jos) prin care propuneam condiţiile de încadrare a acestor unităţi spitaliceşti în categoria celor cu nivel de competenţă limitat.



Am aşteptat ulterior să fie publicat în Monitorul Oficial acest ordin modificat, dar nu a mai apărut deloc. În data de 25 octombrie am făcut un nou memoriu prin care solicitam Ministerului deblocarea posturilor celor doi medici Boariu, după ce i-am întrebat dacă mai vor să lucreze la Darabani, după ce în 2008 au fost refuzaţi. De asemenea am mai solicitat un post de medic la Camera de Gardă şi un medic de laborator. Primăria a fost de acord să suporte şi ei o parte din cheltuieli în acest caz. Ni s-a aprobat doar un post de asistent de farmacie. În 17 noiembrie a apărut ordinul 1408 de clasificare a spitalelor, conform căruia ne încadram în categoria spitalelor cu nivel de competenţă bazal şi îndeplineam condiţiile de eligibilitate, astfel că în acel moment comasarea cu Spitalul Judeţean Botoşani nu îşi avea rostul. Mai ales că acest lucru ar fi însemnat reducerea numărului de paturi, de care ne-am temut tot timpul. Prin urmare, am făcut un nou memoriu(foto jos) prin care ceream păstrarea personalităţii juridice a spitalului.



Nu am făcut memoriu ca să cer azil, aşa cum cred unii. M-am mulat tot timpul pe legislaţie. În data de 24 februarie a apărut pe site-ul Ministerului Sănătăţii un nou proiect de clasificare al spitalelor. După ce l-am citit, am realizat că noi nu ne mai încadrăm nicăieri. În acel moment am luat legătura cu Spitalul Judeţean Botoşani, cu care trebuia să facem comasarea, conform proiectului Ministerului. Dar ICM-ul spitalului din Botoşani era peste 1 şi ei nu aveau nici un interes să transforme spitalul din Darabani în secţie exterioară, pentru că îi trăgeam în jos. Reprezentantul spitalului botoşănean mi-a transmis că dacă nu îi va strânge cineva cu uşa, nu au nevoie de această comasare. Imediat am luat legătura cu spitalul din Dorohoi. Din momentul în care am dat mâna cu managerul Andrieş şi până m-am aşezat pe scaun m-a întrebat deja ce ICM are spitalul din Darabani. Când a auzit răspunsul, a fost interesat să ne preia, ei având un ICM mai mic decât al nostru. Prin mărirea numărului de paturi ei doresc înfiinţarea unui departament UPU şi obţinerea unui computer tomograf. Nu ne-a rămas decât să aşteptăm să primim metodologia de comasare.

Şi aţi primit în schimb Hotărârea de Guvern prin care Spitalul Orăşenesc urmează să fie transformat în cămin de bătrâni. Cum aţi reacţionat?

Da. Am avut confirmarea acestui fapt chiar de la publicaţia Darabaneni.ro. Eu primisem anterior un telefon de la Truşeşti în care mi s-a spus acest lucru şi l-am sunat imediat pe senatorul Câmpanu care mi-a spus că nu ştie nimic. Mai mult, am fost acasă la doctorul Leuştean să-l întreb dacă ştie ceva. Acesta a dat câteva telefoane şi mi-a spus să stau liniştit că nu-i decât o fumigenă. Din păcate, a fost adevărat. Eu spun că ne-am mişcat destul de repede, din acel moment. În prima zi a săptămânii am discutat cu Liviu Câmpanu care  avea deja programată o întâlnire a doua zi cu secretarul de stat din cadrul Ministerului Sănătăţii, Cristian Anton Irimie. Între timp, am participat la şedinţe la CAS şi DSP, iar apoi Liviu Câmpanu ne-a transmis că trebuie să se întrunească Consiliile Locale de la Dorohoi şi Darabani pentru a putea elimina spitalul din Darabani de pe acea listă neagră. În acea săptămână am întocmit toată documentaţia necesară şi luni în data de 21 martie la ora 2:00 dimineaţa ne-am pornit spre Bucureşti: eu, primarul Burlacu şi directorul financiar-contabil, Doina Caba. În capitală ne-am întâlnit cu senatorul Câmpanu. Acolo am vorbit cu jurista MAI, Luminiţa Ghiţă, care ne-a spus că trebuie specificat în hotărârile de Consiliu Local de la Dorohoi, respectiv Darabani termenul de <<desfiinţare>>, şi apoi cel de <<comasare>>. Am evitat tot timpul să folosim termenul <<desfiinţare>>. Ne-am întors şi am modificat toată documentaţia, conform ultimelor indicaţii. Am mers apoi la Botoşani şi am stat două zile la Prefectură.



Cum adică, aţi stat?

În prima zi, în 23 martie, am fost acolo şi nu ne lua nimeni în seamă, chiar dacă înainte ni s-a promis că vom avea tot sprijinul. A mers cu noi şi directorul financiar-contabil de la Dorohoi, o femeie extraordinară , care ne-a ajutat foarte mult. Cu toate acestea, ne-am întors seara târziu la Darabani, fără a avea viza de legalitate de la Prefectura Botoşani. Am apelat din nou la doctorul Leuştean, care a fost coleg cu subprefectul Silvana Tudorache şi este un apropiat al senatorului Dan Humelnicu, l-am sunat şi pe Stelian Meţler şi pe deputatul Strugaru care era în Ucraina. A doua zi prefectul tuna şi fulgera după nenumăratele telefoane pe care le-a primit. În schimb, la ora 10:00 actele au fost semnate atât de prefect cât şi de preşedintele CJ Botoşani. Le-am trimis câte un exemplar prin e-mail atât juristei Ghiţă la MAI, cât şi senatorului Câmpanu, ca să ne asigurăm că totul este în regulă de această dată. Urma ca Executivul să ia o hotărâre în data de 30 martie, dar a amânat pentru data de 31, când a apărut Hotărârea de Guvern care ne-a terminat definitiv.



Aţi fost acuzat că sunteţi direct interesat de transformarea spitalului din Darabani în cămin de bătrâni. În acest caz, ar fi crescut veniturile personalului administrativ?

Am studiat legislaţia şi în acest caz, pentru că dacă nu se va reuşi procedura de comasare, ar fi păcat ca acest patrimoniu să se distrugă. Salariul viitorului director al centrului ar fi mai mic decât cel al directorului de spital, iar postul de director financiar-contabil dispare, Doina Caba fiind direct vizată în acest sens. Şi nu este obligatoriu ca eu să fiu viitorul director al căminului de bătrâni. Consiliul Local Darabani poate numi pe oricine. Sunt rezervat că se va face un astfel de centru pentru persoanele vârstnice la Darabani. Viitoarele cheltuieli de capital trebuie asigurate de către CL şi nu cred că autorităţile locale sunt pregătite pentru această investiţie. Ministerul Muncii asigură doar cheltuielile curente. Cine se va implica în acest caz va întâmpina foarte multe probleme.

Există un dosar cu viitorul personal al  unui cămin de bătrâni de la Darabani?

S-a lansat această acuzaţie în şedinţa publică a Consiliului Local Darabani. Eu nu am scris nici un cuvânt referitor la înfiinţarea unui cămin de bătrâni la Darabani şi nu am cunoaştinţă să fi făcut cineva aşa ceva. Cine afirmă că acest dosar există, să vină să ni-l prezinte. E foarte simplu. 

Credeţi că autorităţile locale au făcut tot ce depinde de ei pentru a preîntâmpina şi salva situaţia critică a Spitalului Orăşenesc?

Despre măsurile care s-au luat pentru a preîntâmpina această situaţie dificilă nu mă pot pronunţa, dar ce am văzut eu că s-a făcut pot să spun. Mi s-a reproşat faptul că sunt sluga primarului Burlacu. Poate nu este el cel mai competent primar, dar nu cred că poate fi acuzat că nu a fost de bună credinţă în acest caz. S-a vorbit că a participat la acea şedinţă la Mioveni, unde a cerut înfiinţarea unui azil la Darabani, dar este greşit. Acestea sunt doar acuze cu iz politic.Toţi primarii de acolo au cerut păstrarea spitalelor din localităţile lor. Se tot spune că cei de la Săveni au dormit pe treptele Ministerului Sănătăţii, iar noi nu am luat măsurile necesare. S-au făcut atâtea memorii, s-au întrunit Consiliile Locale, mai mult de atât ce puteam face? Am aşteptat metodologia de comasare, din moment ce eram pe lista spitalelor propuse pentru comasare. 

În această situaţie tensionată, au apărut anumite disensiuni între dumneavoastră şi salariaţii spitalului, în care aţi fost acuzat de management defectuos şi lipsă de comunicare...

Din momentul în care am apărut pe acea listă, am fost mai mereu pe drumuri. Plecam la prima oră a zilei şi mă întorceam seara târziu de la Botoşani, Dorohoi sau Bucureşti. Din această cauză nu am reuşit să comunic foarte bine în această perioadă cu personalul medico-sanitar, deoarece am fost presaţi de timp şi a trebuit să întocmim toată documentaţia necesară comasării spitalului. Altfel nu am fi avut nici o şansă de salvare. Sunt acuzat că m-am luat de personalul spitalului. Am îndrăznit să le cer să respecte programul, am îndrăznit să le cer să facă gărzi, le-am atras atenţia în legătură cu ICM-ul. Nu am făcut decât să-i pun să muncească mai mult. Acuzaţia de prost management nu se justifică pentru că indicatorii vorbesc pentru mine.

Era necesară prezenţa unui medic din cadrul spitalului în Consiliul de Administraţie al unităţii spitaliceşti?

Oamenii nu sunt corect informaţi. Nici un Consiliu de Administraţie al vreunui spital din România nu are în componenţă un medic salariat al unităţii respective. Ar fi un conflict de interese în această situaţie. Aşa prevede legea. Când am primit ordinul ministrului Sănătăţii de redistribuire a personalului sanitar, toată lumea a sărit la mine şi nu a vrut nimeni să citească acel ordin, ca şi cum ar fi fost ordinul meu. Ulterior a fost un haos total, în care unii depuneau cerere de redistribuire, iar alţii pentru azil. În această situaţie, multă lume a rămas pe drumuri.

Credeţi că de Paşti va învia şi Spitalul Orăşenesc Darabani? Ce rol veţi avea în viitoarea organigramă a unităţii sanitare?

Îmi doresc foarte mult să fie în continuare paturi măcar pentru Interne şi Pediatrie, chiar dacă mai puţine decât până acum. Cel puţin pentru cazurile mai grave, pentru că oamenii nu au efectiv unde să se ducă. La Dorohoi şi Botoşani secţiile de Interne şi Pediatrie sunt pline de bolnavi. Tot aceeaşi medicaţie primesc pacienţii şi la Darabani şi la Botoşani. Am primit promisiuni ferme că se rezolvă problema spitalului până de Paşti. Eu am sărit din schema viitoarei organigrame a spitalului, dacă se reuşeşte comasarea. Poate voi prinde un post la protecţia muncii sau PSI, pe 700-800 lei salariu. Dar îmi duc crucea până la capăt. Eu nu sunt ministrul Cseke să nu mă mai uit în urmă. În orice caz,  aceste măsuri care s-au luat sunt abuzive. Există ordonanţa de urgenţă 32 din 17 martie care prevedea că se va înfiinţa o comisie care trebuia să evalueze toate spitalele până în data de 31 martie. Nici nu a apucat să se publice în Monitorul Oficial componenţa acelei comisii de evaluare a spitalelor, că în data de 31 s-au închis deja spitalele. Nici nu s-a format comisia, şi Ministerul a spus că a evaluat spitalele. Ministrul Sănătăţii a afirmat că în data de 31 martie doar 10% dintre pacienţii spitalizaţi au necesitat să fie transferaţi. Dar a uitat să spună că noi am primit ordin să nu mai facem internări începând cu data de 24 martie. Şi până la sfârşitul lunii majoritatea pacienţilor au fost trataţi. Au rămas doar cazurile cele mai grave, restul au fost rezolvate. Dumnezeu mi-a luat cu o mână şi mi-a dat cu cealaltă. Am prins această perioadă critică, dar între timp fiul meu a obţinut o bursă de studii în Germania, şi pentru asta sunt foarte fericit.