Calendar Ortodox
Carte de Oaspeti
Daca doriti sa va spuneti parerea despre acest site, despre continutul sau, sau despre un subiect care va preocupa, nu ezitati sa ne lasati un mesaj in cartea de oaspeti!
Editorial
În 17 iulie Darabaneni.ro a împlinit 9 ani cu bune şi cu rele. Orice drum are un început, dar şi un sfârşit. Dumnevoastră, cititorii, dar mai ales Dumnezeu ne va îndruma calea în continuare.
Tânăr și entuziast fiind, ai putere... Darabaneni.ro…Cui mai folosesc astăzi?
" href="social/6-ani-de-darabaneni-roa-cui-mai-folosesc-astazi/">continuare
Horoscop
Dr. Cristian Grigoras: „Tot timpul mi-am dorit ceva mai mult”
Este doctor în chimie şi cercetător în chimie macromoleculară. S-a născut la Darabani, locul în care revine mereu cu plăcere. Îl găseşti în Iaşi, sus pe Copou, la Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”, în laboratoarele căruia îşi dedică timpul cercetării polimerilor şi proprietăţilor termice ale acestora. A publicat articole în ţară şi în străinătate, cele mai multe dintre ele în reviste de specialitate cotate internaţional. A avut şi are colaborări cu importante institute de cercetare din Europa şi cu specialişti în domeniul chimiei.
Localitatea natală o poartă mereu în suflet şi revine destul de des acasă. A urmat gimnaziul la Darabani, păstrându-i o frumoasă amintire regretatului profesor de matematică Mihai Dinu, cel care l-a atras spre această disciplină. Clasele IX-XII le-a urmat la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Botoşani, acolo unde dirigintele, profesor de fizică, l-a determinat să se îndrăgostească de această ştiinţă. După terminarea liceului, în anul 1988, a dat admitere la facultate dar nu a intrat din cauza filosofiei. „Nu am intrat la facultate din primul an din cauza profesorului de materialism dialectic şi socialism ştiinţific, deoarece în loc să învăţ la fizică, la geometrie sau algebră a trebuit să învăţ filosofie”, ne-a mărturisit cercetătorul Cristian Grigoraş. Reîntors din armată în iulie 1990, a dat din nou admitere, care de data asta l-a dus în amfiteatrele şi laboratoarele Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi.
A făcut fizica doar din pasiune neştiind exact spre ce profesie îl va duce această pregătire. Nu s-a gândit niciodată că va fi profesor, dar cu toate acestea, după un an în care a stat acasă a dat examen de titularizare şi a predat fizica în satele din jurul Darabaniului (Horodiştea, Lişmăniţa). A avut normă şi în oraş, dar după ce s-a înscris la definitivat şi-a dat demisia din învăţământ. Îi pare rău după copiii care, deşi aveau o situaţie economică precară, se străduiau să obţină rezultate bune la învăţătură. „Mi-am dat seama că oricât aş fi vrut să continui, ar fi devenit ceva monoton, plictisitor, iar eu îmi doream ceva mai mult” a spus Grigoraş. Şi-ar fi dorit să facă cercetare în fizică, dar a ales Institutul „Petru Poni” deoarece acolo „era vorba de cercetarea în domeniul materialelor avansate, pe bază de polimeri, materiale compozite, nanocompozite, care au multe aplicaţii”. A fost admis la Institut pe bază de concurs şi a ales să meargă mai departe, cu toate că la încadrare salariul era mai mic decât cel al unui profesor.
Nu intenţionează să plece din ţară, dar are colaborări cu cercetători din străinătate cu care dezvoltă proiecte de cercetare finanţate de la buget şi de Uniunea Europeană. Nu înţelege lipsa de interes a statului faţă de cercetare deşi recunoaşte că uneori, cu toată munca depusă şi cu toate investiţiile realizate, rezultatele pot să nu apară. Dar la fel de mult, rezultatele obţinute ar putea avea o aplicabilitate pe scară largă sau pe termen lung. „Laboratorul este locul perfect unde conştientizăm că din greşeli se învaţă” ne-a declarat Cristian Grigoraş. În zece ani de cercetare a publicat 28 de articole în limba engleză, 24 dintre ele cotate internaţional şi au apărut în revistele de profil. De asemenea, a făcut un doctorat în chimie cu titlul „Studiul tranziţiilor termice în materiale polimerice”. Printre planurile sale de viitor se regăseşte şi tipărirea unei cărţi, pe care intenţionează să o publice la o editură din străinătate.
„Am vrut să fiu eu, şi atât”
„Am fost o generaţie fără internet, fără multe atracţii, nu aveam nici măcar xerox, colegii din generaţia mea făceau din plăcere o facultate, nu din nevoia de a obţine o diplomă sau o calificare într-un domeniu, asta ne-a caracterizat ca generaţie, pasiunea pentru ceia ce facem”. Astfel şi-a descris cercetătorul generaţia din care a făcut parte, una de excepţie dacă este să privim spre toţi cei care, de-o vârstă cu dumnealui, s-au impus ca specialişti, ca profesionişti în domeniile lor de activitate. A plecat din Darabani deoarece a considerat că zona nu-i oferă destule oportunităţi, însă, spune el „este o zonă perfectă pentru vacanţă, este o zonă în care mă retrag oricând, când am timp, stau şi mă relaxez aproape ca într-o staţiune, merg prin oraş, stau de vorbă cu oameni care mă mai cunosc, cu foştii mei colegi de generaţie, cei care nu sunt plecaţi”.
Îşi iubeşte oraşul natal, însă detestă sentimentul de ură şi invidie între oameni şi consideră că în ceea ce priveşte funcţionarea administraţiei şi instituţiilor locale ar fi loc de mai bine. Nu a avut un model de reuşită, a încercat să fie el, atât, adaptându-se la ceea ce este nou, ce se caută şi pe ce se pune accent în ziua de astăzi. Spune că nu îşi pierde serile în laborator, dar îşi găseşte de multe ori refugiul în cercetare. Nu a acordat mult timp beletristicii, dar în literatura de specialitate a găsit mereu un confident.
„Cercetarea o lăsăm la uşa laboratorului”
Soţia lui Cristian, Anca Grigoraş, este cercetător la acelaşi institut, însă în alt subdomeniu de activitate, cei doi nefiind nici măcar colegi de colectiv. Discută deseori despre experimente şi despre cercetare şi nu poate să nu recunoască faptul că fiind amândoi specialişti pe domenii apropiate este un avantaj, dar cu toate acestea toate chestiunile legate de munca din laborator sunt lăsate la uşa Institutului. Plimbarea pe Copou îi deconectează adesea de complexele formule chimice. Este mereu în contact cu realitatea din urbea natală prin intermediul Darabaneni.ro, unde intră adesea pentru a afla ştiri, informaţii de acasă. (Alexandru D. Aioanei)
7 Comentarii la “Dr. Cristian Grigoras: „Tot timpul mi-am dorit ceva mai mult””
Interviul saptamanii
Ștefan Teișanu: ”Faptul că Botoșaniul nu are nicio strategie culturală este de neînțeles”
Poza saptamanii
Tema celei de-a 8-a ediții a festivalului Zilele Nordului este cea a redefinirii continue.
Sondaj
Slideshow
Stiri nationale si internationale
Toate drepturile rezervate | Orice reproducere partiala sau integrala a continutului acestui site(fotografii sau texte) se pedepseste conform legilor in vigoare
Un om cu un suflet mare şi cu o modestie cum rar îţi este dat să întâlneşti. Aşa l-am cunoscut cu ani de zile în urmă pe Cristi când preda la Horodiştea şi aşa l-am redescoperit recent în Iaşi ca doctor în chimie la un institut al Academiei Române. Practic nu s-a schimbat nimic la acest om, doar că au mai apărut câteva fire de păr alb. Toată stima şi respectul meu pentru ceea ce ai realizat şi mult succes în continuare.
Felicitarile mele, ai ramas acelasi om de caracter! Toate cele bune, sanatate si sa ai in continuare un drum cu cat mai putine povarnisuri! Sa speram ca si cercetarea va avea un viitor mai bun, ca merita! Sarbatori fericite si un nou an cat mai bun, plin de succese!
Cristi,sunt un fost coleg cu care te-ai si m-am impacat dumnezeieste,pe timpul cand eram amandoi"profisori"Soarta a fost mai cruda pentru mine,tu ai ajuns departe,dar ma bucur ca esti acelasi Cristi,pe care il stiu foarte putini din darabanenii zilelor noastre.Felicitari Cristi!
Cristi,sunt un fost coleg cu care te-ai si m-am impacat dumnezeieste,pe timpul cand eram amandoi"profisori"Soarta a fost mai cruda pentru mine,tu ai ajuns departe,dar ma bucur ca esti acelasi Cristi,pe care il stiu foarte putini din darabanenii zilelor noastre.Felicitari Cristi!
E fascinant ca inca se mai folosesc monitoarele alea vechi de tip CRT... sau o fi poza foarte veche.
Am stiut intotdeauna ca esti destept si vei ajunge undeva departe.Felicitari!
Am stiut intotdeauna ca esti destept si vei ajunge undeva departe.Felicitari!
Ultimele articole
Ziua Națională a României a fost marcată la Darabani printr-un șir de manifestări care au început la Biserica Sf. Constantin și Elena. Aici, un sobor de preoți condus de pr. protopop Costică Pânzariu, a oficiat slujba de Te Deum și de sfințire a drapelului național. Tot în biserică, un cor de copii, condus de prof. Mirel Dascălu, a interpretat o suită de cântece patriotice. Ulterior, întreaga asistență a mărșăluit, cu steaguri în mână, către Monumentul ... continuare »
După ce anul 2020 a fost unul dificil, cu restricții dure, din cauza pandemiei, în care multe evenimente au fost amânate, anul acesta, Mitropolia Moldovei a reluat organizarea proiectul social-filantropic Bucurie în Familie – Pizza pentru fapte bune, aflat, anul acesta, la ediția a V-a. Proiectul presupune o colaborare pe scară largă între protopopiatele Mitropoliei Moldovei și școli, responsabili de implementare fiind reprezentanții birourilor Pro Vita din cadrul ... continuare »
În perioada 15 – 21 noiembrie 2021 s-a derulat proiectul „Săptămâna Educaţiei Globale” (SEG) ce încurajează copiii, tinerii şi cadrele didactice să iniţieze activităţi educaţionale în domeniul cetăţeniei globale prin dezbaterea unor teme ca: diversitatea şi inegalitatea, atât la nivel local cât şi global, având la bază principalele teme ale cetăţeniei globale: sensibilizarea întregii lumi asupra rolului de cetăţeni ai globului, respectarea ... continuare »
Ajuns la cea de a VII-a ediţie, concursul de bătut toaca a fost organizat cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, şi s-a desfăşurat în prezenţa membrilor juriului: părintele Costică Pînzariu, protopop al Protopopiatului Darabani - preşedintele juriului, domnul Sarafim Răzvan Gabriel, profesor de educație muzicală în cadrul Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan ... continuare »
România de astăzi reprezintă imaginea unei bărci în derivă, al cărui echipaj s-a încuiat în propria cabină, abandonând cârma, în timp ce pasagerii sunt în imposibilitatea de o părăsi. Cei puși să țină cârma erau preocupați mai mult de jocurile lor de barbut și nu au vrut să audă avertismentele care spuneau că se apropie un val uriaș, ce ne va lovi din plin, făcând multe victime, pentru că, din cauza atitudinii iresponsabile a echipajului, puțini ... continuare »