DINASTIA GUCENILOR Cine mai joacă astăzi, fotbal de plăcere?

Familia Guci(e)anu…oameni de o înaltă ţinută morală, pentru care a doua lor religie este fotbalul. Tatăl Dumitru a fost „cel mai fin şi atent observator al fotbalului practicat de cei trei fii ai săi”. Aşa îl caracterizează profesorul de sport Chirica Puşcaşu, pentru care cel mai mare regret este că nu l-a putut conduce pe ultimul drum pe prietenul său, Dumitru.  Nepoţii Ionuţ, Flavius şi Sebastian au preluat ştafeta sportului rege, Ionuţ Guceanu fiind în prezent unul dintre cei mai buni jucători ai echipei CS Darabani. Ticu Gucianu, cel mai mare dintre cei trei fraţi, a fost la un pas să-şi dea viaţa pe teren în deplasarea de la Talpa, după un contact foarte dur cu un jucător al gazdelor. Teodor, fratele mijlociu, a atins apogeul carierei fotbalistice în familia Gucianu. Doru(cum îi spun prietenii) a debutat în 1983 la juniorii echipei Sănătatea Darabani. În 1987 echipa dărăbăneană reuşeşte performanţa de a elimina din Cupa României(scor 2-0) divizionara B, CS Botoşani. La echipa botoşăneană evoluau atunci nume grele precum Erdic, Epure, Vasilachi, Abălaşei sau Crudu. „Deznodământul acelei partide a creat o adevărată revoluţie la CS Botoşani. S-a lăsat cu foarte multe demiteri la nivelul conducerii tehnice şi administrative. Echipa din Darabani ne-a bătut atunci pe bune, alergau ca disperaţii”, îşi aduce aminte tehnicianul de atunci al echipei CS Botoşani, Alin Cazaciuc. Chiar dacă a avut statut de rezervă la acel meci, Doru Gucianu avea să fie unul dintre remarcaţii antrenorului botoşănean Cazaciuc, care îi propune lui Gucianu să joace la divizionara B a judeţului. Gucianu nu ajunge la CS Botoşani, dar va juca pentru concitadina Electrocontact(div. C). În timpul efectuării stagiului militar va evolua pentru Armata Craiova, iar în ‘89 revine mai aproape de casă, la Zimbrul Siret(div. C).

Cea mai înaltă treaptă a carierei sale fotbalistice a fost divizionara secundă Bucovina Rădăuţi, pentru care a jucat patru ani de zile, între anii 1992-1996. După ce va evolua doi ani la Dorohoi în divizia C, ajunge la echipa AS Bucecea, pe care o antrenează din 2004. Doru Gucianu este în prezent reprezentantul ligii a patra la AJF Botoşani. Doru(primul din dreapta, trening galben/negru, a revenit în  turul acestui campionat la Darabani din postura de adversar, la conducerea tehnică a echipei AS Bucecea). Fiul său, Flavius, este acum major şi joacă tot pe postul de mijlocaş la LPS Botoşani, fiind şi în vizorul echipei Gloria Bistriţa. Doru Gucianu crede că Flavius are toate calităţile, pentru a-şi depăşi tatăl în fotbal.
ULTIMUL MOHICAN...Un sfert de secol de fotbal dărăbănean
Ion Gucianu este decanul de vârstă  şi căpitanul echipei CS Darabani. Este legitimat din ’86 la echipa oraşului şi nu s-a gândit nici un moment să joace pentru altă echipă. Fie că au fost alocaţi echipei de fotbal bani mai mulţi, mai puţini sau deloc. Doar în perioada în care oraşul nu a avut echipă de fotbal, a jucat „pe fals” la Horodiştea sau Hudeşti.

 La echipa oraşului s-au perindat generaţii întregi de jucători.(Rândul de sus: D.Hrimiuc, V.Bejinaru, T.Alupoaie, I.Gucianu, M.Alupoaie, C.Cucuruzac/Rândul de jos:G.Galan, C.Imbir, C.Nechifor, D.Vicliuc. F.Bordeianu). El a rămas pe loc, ca un „sfinx al fotbalului dărăbănean”. A asistat şi la imaginea dezolantă, când actualul teren de fotbal era arat şi cultivat printr-un hei-rup postdecembrist, o democraţie prost înţeleasă. A contribuit şi cu bani din propriul buzunar pentru a achita baremul arbitrilor. Costel Timischi, finanţatorul echipei de fotbal a oraşului la începutul anilor ‘90, l-a asemănat cu Miodrag Belodedici. Destinul său fotbalistic se intersectează cu cel al antrenorului botoşănean Alin Cazaciuc, asemenea fratelui său Doru. După ce Ion participă la turneele amicale de la Glodeni şi Drochia, din Republica Moldova, ajunge în vizorul tehnicianului botoşănean. Se întâmpla în 1993. „Am asistat la Darabani la un meci pe un teren în care o poartă era la deal şi una la vale. Am observat atunci la Ion Gucianu calităţi extraordinare native şi o foarte bună viziune în teren. Era un adevărat stâlp al echipei. Am avut privilegiul de a-l antrena o perioadă scurtă în 2006 la echipa Jijia,  formată în majoritate din poliţişti de frontieră”, ne-a declarat antrenorul Alin Cazaciuc.

 Un capitol important din cariera de fotbalist a lui Gucianu este activitatea competiţională din cadrul IJPF Botoşani, unde a participat la turnee organizate în toată ţara, cea mai mare performanţă fiind câştigarea locului doi la turneul organizat în 2008, la Oradea(foto dreapta). „Fotbalul mi-a adus foarte multe satisfacţii: plăcerea sportului, mi-a dat sănătate şi mi-a oferit prilejul de a vedea multe locuri frumoase din România. Foarte multă lume din Darabani şi împrejurimile acestuia m-au cunoscut prin intermediul fotbalului. Este bine uneori să joci în primul rând pentru tine, apoi pentru oraş şi nu neapărat, pentru bani”, ne-a declarat Ion Gucianu. La 39 de ani, mult prea modest, Gucianu spune: „Sunt conştient că sunt depăşit din punct de vedere fizic, uneori chiar şi psihic”. Aşa cum remarca şi profesorul de sport Chirica Puşcaşu: „Principala caracteristică a acestei familii este moralitatea deosebită”. Flacăra fotbalistică a familiei este transmisă şi fiului său, Sebastian, care la 14 ani a participat la un turneu zonal la Iaşi împreună cu CSŞ Botoşani, sub coordonarea prof. Daniel Şchiopu, antrenor la AS Roma. Fotbalul merge mai departe, la fel şi caracterele tari.(Lucian Bălăucă)