COMENTARIUL SĂPTĂMÂNII „Oamenii acceptă mult prea uşor să fie furaţi la cântarul politic”?

Viața cotidiană și politică are la Darabani specificul ei. Chiar și atunci când se încearcă o evadare din rutina zilnică, prin evenimente de o altă factură, nu se poate ieși dintr-o logică a politicianismului, mai mult sau mai puțin demagog.

Ceremonia de acordarea a titlului de cetățean de onoare unei personalități are un ritual care îi oferă greutate și o încărcătură simbolică aparte. Este clar faptul că, indiferent de cine orchestrează sau de data la care are loc, acordarea acestui titlu este o recunoaștere, pe care comunitatea o aduce celor ce s-au ridicat din mijlocul ei și au excelat în diferite domenii. Foarte importante, la aceste manifestării, sunt cuvintele, ceea ce spui și modul în care o spui. În asemenea momente, arăți celorlalți ceea ce ai înțeles din ce se petrece în jurul tău. Din acest motiv, atunci când ai invitat două personalități de marcă pentru a-i onora cu un titlu atât de important, uiți de colegii tăi de partid, fie ei şi primari, sau cel puțin nu îi prezinți înainte de a le da cuvântul actorilor principali ai evenimentului. Lași puțin politica deoparte, te strădui, cel puţin.

Dacă îl prezinți sălii pe Relu Târzioru înainte de a-l invita pe Victor Teișanu sau Gheorghe Cliveti să vorbească, ai golit de sens tot ceremonialul. Senatorul Doina Federovici este învățată ca politicienii să fie mereu în centrul atenției. Uite că lângă un istoric și un scriitor acest lucru nu mai este valabil. La o ceremonie de acordare a titlului de cetățean de onoare, în nici un caz primarul nu este omul zilei (indiferent cum îl cheamă și de la ce partid este). Noii cetățeni de onoare erau personalitățile pentru care venise lumea în sală. În jurul lor și pentru ei s-a organizat ceremonia, nu pentru primar, nu pentru parlamentar, nu pentru a invoca spiritele lui Dragnea sau Ponta.

Acum, să revenim la chestiuni mai concrete. Dacă pe candidații la fotoliul de primar îi cunoșteam cu mult timp în urmă, iată că acum câteva zile au fost făcute publice și listele pentru Consiliul Local. Unele nume le anticipam, altele ne-au luat prin surprindere. Tendința de a scoate în față oameni cu o anumită popularitate și de o altă structură morală este evidentă la ambele formațiuni politice, cu toate că unii nu sunt foarte avantajați de ordinea de pe liste. Se pare că în unele cazuri s-a mers mai mult pe principiul „obraznicul mănâncă praznicul”. Și media de vârstă pare a fi în avantajul generației mai tinere, însă vom vedea și cum va fi tradus în fapt acest lucru. Lupta politică va fi foarte interesantă, deși nu am încredere nici în ideea de continuitate pe care o va promova PSD și nici în dictonul „un alt fel de politică” al PNL-ului.



Până la urmă, într-o localitate precum Darabani nu politica ne interesează, ci administrația. Nu vrem un alt fel de politică ci un alt fel de administrație. Așteptările sunt foarte mari din partea ambelor echipe, pentru că au fost oameni care au criticat dur în anii anteriori incompetența administrațiilor locale trecute. Acum cinci ani, unul dintre candidații la funcția de consilier de astăzi scria: „Oamenii acceptă mult prea uşor să fie furaţi la cântarul politic”. Să mai fie oare valabil acest lucru astăzi? Să ne așteptăm din nou să fim furați la cântar sau să credem că odată cu unele nume noi de pe listele principalelor formaţiuni politice, ceva se va schimba cu adevărat. Vor reuși oare liberalii să se ipostazieze într-o alternativă serioasă la ceea ce propune PSD? Până acum au fost enervanți de calmi, ceea ce nu cred că este în avantajul lor. Pe de altă parte, cei tineri din PSD vor reuși să schimbe unele mentalități și practici adânc înrădăcinate, sau se vor lăsa copleșiți de forța și influența liderului?

Personal, aștept de la ambele echipe mai multă responsabilizare și o asumare clară atât a lucrurilor pozitive cât și a celor negative, aștept mai puțin populism și mai mult dialog, aștept mai puțină obediență față de politicienii județeni și centrali și mai mare solidaritate cu cei care îi vor alege. Și mai aștept să văd dacă cei care acum 4 ani taxau meniurile politice și erau revoltați de berea, micii, cizmele și gălețile oferite ca ajutor electoral, își vor păstra atitudinea și din noua poziție. Poate a venit momentul să spunem că a curs destulă apă pe Prut și ar fi cazul să ne recâștigăm încrederea în aleșii noștri. (Alexandru D. AIOANEI)