COMENTARIUL SĂPTĂMÂNII Justiţia, „frâna” care blochează drumul României spre progres

De ceva vreme, aproape am uitat de programul de guvernare, am tras România puțin pe dreapta, din drumul ei spre înaltele culmi de progres, pentru a ne rezolva problemele din justiție. Asta e, nu putem merge mai departe cu piatra asta de moară de picior. Pur și simplu, acolo, la masa bogaților nu o să ne primească dacă vom rămâne „o dictatură a procurorilor”. Trebuie oprit odată și odată spectacolul acesta al cătușelor, al arestărilor, al condamnărilor chiar. Chiar asta să fie principala noastră grijă, să-i vedem în pușcărie pe cei care au furat?

Dincolo de ironie, problema luptei anticorupție este mai importantă decât pare la prima vedere, și implică alte valențe decât cele pe care le prezintă principalele televiziuni. Da, anticorupția este vitală pentru progresul și evoluția României, dar nu prin stoparea ei, ci prin continuarea pe toate căile. Importanța luptei anticorupție este dovedită și de activitatea politicienilor și guvernului din ultimele luni. Pur și simplu, și-au dorit să ajungă la putere doar pentru a schimba macazul, pentru a-și salva averile și libertatea, pentru a-și proteja apropiații, locotenenții sau finanțatorii. Spaima cătușelor i-a adus pe Traian Băsescu și Liviu Dragnea să cânte pe aceeași partitură. Cine ar fi crezut vreodată că se va întâmpla acest lucru?

A fi corupt însemnă mult mai mult decât a fi hoț. Corupția înseamnă lipsă de responsabilitate, de interes, înseamnă rea-voință, decizii păguboase, luate cu intenția de a avantaja clientela economică și politică. Corupția înseamnă tavane căzute peste elevi în școală, înseamnă sărăcie din cauza lipsei infrastructurii, înseamnă paralizie socială, prin elita politică ce se autoconservă acolo sus, pe poziții de decizii. Pentru cei mai sus puși, lupta anticorupție nu este doar un atentat la libertatea personală; procurorii le contestă autoritatea, poziția dominantă, le destructurează relațiile de putere, acest lucru îi înspăimântă mai mult. Din acest motiv sunt dispuși să sacrifice resurse importante, să se trădeze, să pună în joc totul, pentru a conserva un sistem fără de care ei ai fi ZERO. Atunci când dintr-o secretară anonimă ajungi în comisia de control SRI sau din asistent medical într-un sat la marginea lumii, te urci în avion ca membru al delegației României la ONU, faci tot posibilul să nu mai devii ce ai fost.



Problema corupției a devenit de ce va timp subiectul numărul unu în dezbaterile publice. Era și mai înainte, dar acum se vorbește doar despre teroare, represiune, victime. În nesimțirea lor crasă, după ce au furat 25 de ani, au început să se compare cu cei care au fost victime ale represiunii comuniste. Le convine acest scenariu, legea salarizării mai mult a nemulțumit, a ignorat total unele categorii socio-profesionale, iar pe altele le-a pus la cheremul baronilor locali. Fondurile europene absorbite sunt sinonime cu mulțimea vidă, a spus-o chiar omul lor din Comisia Europeană, TVA-ul zero la locuințe a fost o butaforie, farmaciile au primi dreptul să exporte medicamente în plină criză a vaccinurilor. Astea sunt câteva din realizările recente ale guvernării Grindeanu, iar ca să nu se vorbească despre ele, se discută despre procurori, se desecretizează arhive, se fac „dezvăluiri”. În fond totul este un circ, un soi de propagandă care să ne țină captivi în realitatea pe care și-o doresc ei. Puterea și opoziția și-au unit vocile, și susțin prin complicități, mai mult sau mai puțin vizibile, asaltul împotriva justiției.

După decenii în care am văzut cum Tăriceanu, Năstase, Ponta, Dragnea, Băsescu, Blaga, Udrea, Mitrea și alții au vândut această țară bucată cu bucată, și-au subordonat toate instituțiile statului, și au aruncat fiecare câte o lopată (sau mai multe) de pământ în groapa în care a căzut România, aflăm că de fapt, principalii vinovați pentru sărăcie, lipsa infrastructurii, clivaje sociale, șomaj ar fi Kovesi și câțiva procurori. Ei, abonații la banii publici, care nu au avut niciodată serviciu dar toți au doctorate, ne spun astăzi că: Justiția este principala frână în calea progresului. (Alexandru D. AIOANEI)