COMENTARIUL SAPTAMANII Despre unire, discursuri si orgolii regionale

O altă zi din calendarul nostru național, nu prea bogat nu prea sărac, a trecut. Festivismul a fost nota dominantă a lui 24 ianuarie. Sărbătorirea Unirii de la 1859 a fost însoțită anul acesta și de discursuRI despre regionalizare. Proiect „înfierat” de actuala alianță de guvernare, dar scos de la naftalină și aruncat pe piață la final de 2012. Celebrarea unei Uniri, pentru care vechiul principat Moldova a sacrificat totul, a fost momentul perfect pentru a porni o dezbatere despre regionalizare. Au început să iasă la iveală orgolii, unii afirmând chiar că în sfârșit vom putea să ne gospodărim singuri. Cum era de așteptat în asemenea momente, de la tribune, politicienii au făcut apel la unitate, la solidaritate la responsabilitatea de a duce mai departe faptele înaintașilor. Discursuri fără substanță de cele mai multe ori, prezentate într-un festivism care adesea nu mai are nimic în comun cu momentul istoric, cu ceea ce ar fi trebuit să fie o sărbătoare națională. Tot timpul, celor din zona noastră li se spune că noi, moldovenii, ne-am sacrificat cel mai mult, lucru foarte adevărat, dar în prezent nu mai putem poza în această ipostază.



Da, ne-am sacrificat și astăzi ne cinstim personalitățile, dar parcă asta nu șterge gustul amar al marginalizării practicat de cei de la centru de zeci de ani. Să le spui moldovenilor că «Da, sunteți voi săraci, dar v-ați sacrificat pentru interesul național» este o sfidare crasă. De-a lungul istoriei, liderii politici moldoveni nu și-au mai impus foarte des cuvântul la București, iar banii au fost distribuiți mereu discreționar, fapt ce se petrece și astăzi. Politicienii, în discursurile lor nu prea ating subiecte de acest fel, vin la manifestări, fac băi de mulțime, ne vorbesc de importanța istoriei (pe care tot ei au scos-o aproape din școli) și apoi pleacă mai departe. Fasolele cu cârnați ne duc cu gândul la o epoca în care poporul muncitor trebuia hrănit și manipulat și nu prea au nimic în comun cu Unirea. Poate că ar trebui altceva, zilele acestea importante, dincolo de istoriile din jurul lor, ar trebui marcate, zic eu, altfel iar spectacolele de teatru, de dans sau alte acțiuni de acest fel ar trebui să înlocuiască cozile de la fasole și băile de mulțime ale unora. Acestea nu fac decât să insulte o populație pe care sărăcia de zi cu zi nu o mai lasă să trăiască din nostalgii. (Alexandru D. AIOANEI)