SANATATE Fibromul uterin de la A la Z

Fibroamele uterine sunt tumori benigne cu formă rotundă sau semirotundă cu originea la nivelul uterului. Sunt destul de frecvente, putând afecta aproximativ jumătate din femei. Fibroamele uterine se clasifică funcție de poziția lor în peretele uterului: subseros (pe partea exterioară), intramural (în miometru) și submucos (sub mucoasa uterină).

Ce cauze determină apariția fibromului uterin? Până în prezent, nu se cunoaște o cauză precisă, dar există mulți factori favorizanți. Printre aceștia se numără: anomaliile genetice, istoricul familial, rasa neagră, apariția menstruației înainte de 10 ani, consumul de alcool (mai ales bere), infecțiile la nivelul uterului, hipertensiunea arterială, obezitatea și creșterea nivelelor estrogenilor. Factorii protectori sunt vârsta târzie a primei sarcini, anticoncepționalele și fumatul. În timpul primului trimestru din sarcină, o treime din fibroame se măresc, dar își vor reduce dimensiunile după naștere. De asemenea, au tendința de a se diminua după menopauză, dar tratamentul cu estrogeni post-menopauză poate împiedica acest proces.

Cum se manifestă fibromul uterin? În majoritatea cazurilor, acesta nu determină simptome. Principala manifestare este sângerarea abundentă în timpul menstruației; dacă fibromul este localizat aproape de mucoasă, menstruațiile pot fi mai dureroase și mai prelungite și pot apare sângerări între acestea. Dacă hemoragiile sunt excesive, apare anemie datorită deficitului de fier. Alte simptome care pot fi provocate mai ales de fibroamele mari sunt: senzație de presiune sau durere pelvină (sub ombilic), urinare frecventă sau constipație. Deși fibroamele nu afectează ovulația, unele studii arată că cele submucoase scad fertilitatea.

Ce complicații pot determina fibroamele uterine la gravide? O parte din studii au demonstrat consecințe negative ale fibroamelor în cursul sarcinii: hemoragii în primul trimestru de sarcină și după naștere, modificarea poziției fătului (cu picioarele în jos), avort spontan, întârziere de creștere a fătului, naștere prematură, contracții ineficiente în timpul travaliului, risc crescut de cezariană (funcție de dimensiune și localizare).



Cum se diagnostichează fibromul uterin?  În primul rând, se realizează examen clinic pelvin, care va fi confirmat de ecografie abdominală sau endovaginală, cea din urmă fiind o metodă simplă, ieftină și neinvazivă. Examene de rezervă pentru ecografie sunt CT și RMN. Pentru a determina dacă fibromul se găsește în cavitatea uterină, procedurile recomandate sunt histeroscopia sau histerosonografia.

Ce tratamente se recomandă în fibromul uterin? În majoritatea cazurilor, fibroamele care nu determină simptome sau complicații nu necesită tratament, dar este utilă monitorizarea. Sub supraveghere, fibroamele asimptomatice pot deternina ulterior manifestări, fiind recomandată terapia. Atenție! Creșterea rapidă a unui fibrom observată de medic poate sugera în rare cazuri transformarea în cancer, necesitând diagnostic și tratament cât mai prompt.
Tratamentul chirurgical este varianta preferată în cazurile cu simptome sau complicații. Se pot realiza următoarele intervenții: miomectomie (îndepărtarea doar a fibroamelor cu un laparoscop, histeroscop sau prin deschiderea abdomenului), histerectomie (îndepărtarea uterului), embolizarea arterei uterine (obstruarea). Dacă fibroamele sunt mari, intervenția chirurgicală poate deveni dificilă și cu risc crescut.

Medicamentele utilizate sunt cele care pot stopa producerea de estrogen de ovare: modulatori ai receptorilor de progesteron (Esmya), agoniști de gonadoliberină (Lupron, Synarel), hormoni sexuali masculini (Danazol) și anticoncepționalele cu progesteron (reduc sângerările, dar nu scad dimensiunile fibromului). Acestea sunt prescrise între trei și șase luni și se pot folosi înainte de operație. Utilizarea steriletelor cu progesteron este indicată când fibromul are sub trei centimetri și nu se dorește histerectomia. (Manuela CULICĂ, foto: Adevarul)