Vremea
Calendar Ortodox
Carte de Oaspeti

Daca doriti sa va spuneti parerea despre acest site, despre continutul sau, sau despre un subiect care va preocupa, nu ezitati sa ne lasati un mesaj in cartea de oaspeti!


Editorial
În 17 iulie Darabaneni.ro a împlinit 9 ani cu bune şi cu rele. Orice drum are un început, dar şi un sfârşit. Dumnevoastră, cititorii, dar mai ales Dumnezeu ne va îndruma calea în continuare. Tânăr și entuziast fiind, ai putere... Darabaneni.ro…Cui mai folosesc astăzi?
" href="social/6-ani-de-darabaneni-roa-cui-mai-folosesc-astazi/">continuare
Horoscop
 

MAI MULT DECAT UN COMENTARIU O mica mare bucurie

"Văzusem un OM care pe un tărâm obscur şi întunecat de purgatoriu trasa linii drepte şi ferme, dar albe şi clare. Un OM care nu-şi pierduse decât auzul, tinereţea şi vigoarea erau intacte. Un OM pentru care ceilalţi oameni erau altare şi culte. Un OM care dăruieşte fără să primească. Şi am înţeles cât de mare e puterea unui sacrificiu atunci când pentru ce faci ai numai dragoste". Un comentariu emoţionat despre academicianul dărăbănean Leon Dănăilă, cuvinte care îţi pătrund până în măduva oaselor, şi îţi fac inima să zâmbească. Vă fac cunoştinţă în rândurile ce urmează cu Roxana Bucium, care realizează cu blandete.wordpress.com, un blog de suflet, pentru OAMENI

Cu siguranţă cea mai importantă uşă ce s-a deschis pentru mine! Un mare OM, un mare suflet dincolo de ea. Nu erau locuri când am ajuns acolo, eram sfârşită după o noapte în care traversasem ţara şi nici măcar nu puteam să bat cu putere, că să mă audă. Mi-a văzut suferinţa şi obosela şi a ieşit în urmă-mi, după consult, fără să-l fi rugat, ca să spună asistentelor să-mi pregătească un pat într-un colţ la parter, până voi avea altul, pentru că picioarele mele trebuie să se odihnească. Mare gest, nu-i aşa?

Despre profesorul Dănăilă cuvintele nu-s niciodată multe, suficiente, ori cuprinzătoare. E suficient să fie, şi le-a pus în umbră. Am fost atât de marcată de întâlnirea cu el, încât nu cred că o voi putea şterge vreodată din minte. Până acum am vorbit doar despre lucrurile grele şi rele din iadul unde reuşeşte să strălucească, dar a venit vremea să spun şi de bine, tocmai la un an după ce l-am zărit pe sticlă. Am spus şi altă dată că primul lui gest a fost să se îngrijească să mă aşeze într-un colţ, doar ca să mă cruţe de altă oboseală. Aşezată pe pat, într-un colţ, lângă sala de operaţii, reanimare şi biroul de internări, îmi roteam privirile speriate la oamenii ce furnicau pe lângă mine, întrebându-mă într-una "Ce caut eu acolo?"

O femeie îşi pregătea braţul pentru analize, alte două stăteau în staţionar în perfuzie, un bărbat se interna, uşa blocului operator se deschidea constant, asistentele alergau, o femeie tânără şi palidă ca varul se apropia pe o targă. În gând îi urez baftă, dupa ce uşile o înghiţeau. Venea profesorul, şi a doua oară în dimineaţa aceea prezenţa lui mă liniştea. Cum dispăruse după uşi, am încercat să-mi amintesc ce-mi spusese. Uitasem totul, ştiam un singur lucru, nu aude. După prima bătaie în uşă, am fost nevoită să constat că trebuie să vorbesc mai tare. Îmi luase hârtiile şi începu atent, dar repede să le examineze.

"- Nu-ţi promit nimic", a fost prima sinceritate cu care mă întâmpina.”Dar, ca să nu te las aşa, hai să-ţi fac investigaţii”. Scrisese ceva pe o hârtie şi mă rugase să aştept. Îi lăsa-i plasa cu micul cadou pe fotoliu, şi dau să ies. "Stai!", mă strigă. Îmi întinse foaia pentru internare şi deschise plasa de la mine. Ştiind că-i foarte credincios, îi adusesem o icoană. "- Ooo. Ce frumos!". A fost cred cel mai mare "Mulţumesc" pe care l-am primit vreodată. Îmi spuse unde-i biroul asistentei şefe şi ieşi imediat după mine, tocmai ca să-mi pregătească acel pat. Mi-am aşteptat hârtiile şi m-am dus să mă aşez. Panica începuse să se reinstaleze şi ea lângă mine. Răspunsul la întrebarea "Ce caut?" nu venea.



Am ajuns în salonul plin de lume. 14 oameni în 6 paturi şi două canapele, şi-am început să aştept. Pe profesor l-am întâlnit a doua zi, când mi-a adus rezultatele CT-ului. S-a aşezat la picioarele mele şi-a început să citească şi pe limba mea. Am înţeles că nu prezintă modificări semnificative, dar totuşi ar trebui să fie stimulată activitatea cerebrală. Pentru asta mi-a prescris un tratament perfuzabil şi altul oral. Vorbea el tare, dar răspândea linişte... Căldură, blândeţe, aş fi vrut să nu se mai ridice de lângă mine până la plecare. A plecat. A doua zi m-a programat la RMN. A urmat tratamentul, şi altă aşteptare. A treia zi, s-a aşezat din nou la picioarele mele doar ca să-mi spună: "- Fetiţă, fii cuminte, mai trebuie să aşteptăm rezultatul".

Când s-a ridicat mi-a mângâiat uşor mâna stângă. A patra zi… ca şi în ziua ce trecuse. A cincea zi a lipsit, era duminică. Duminică nu participa la vizite, dar fără nici o întâmplare, locul de la picioarele mele fu ocupat de Mugurel cel cu privirea senină. Luni, veni cu RMN-ul în mână, se aşeză lângă mine şi îmi explica starea de sănătate a vertebrelor C, T, L. Lucrurile degeneraseră de la ultimul control pe care îl făcusem, dar mă încuraja şi îmi suplimenta perfuzia. Marţi mi-a spus că în curând voi pleca. Dar nu acasă, ci la recuperare, unde intenţiona să mă trimită. Iar vineri mi-a adus externarea. Era scrisă amănunţit şi frumos cu recomandarea medicamentoasă şi indicaţiile pentru recuperare. Din fericire, nu mai am nevoie de intervenţii cu bisturiul. Plecam cu inima plină.

Văzusem un OM care pe un tărâm obscur şi întunecat de purgatoriu trasa linii drepte şi ferme, dar albe şi clare. Un OM care nu-şi pierduse decât auzul, tinereţea şi vigoarea erau intacte. Un OM pentru care ceilalţi oameni erau altare şi culte. Un OM care dăruieşte fără să primească. Şi am înţeles cât de mare e puterea unui sacrificiu atunci când pentru ce faci ai numai dragoste. Mica mare bucurie despre care vă vorbesc abia la final mi-a adus-o tocmai perioada asta, aici, pe un site (n.r.: Darabaneni.ro) dedicat locului de baştină al marelui OM, unde e o poză cu iarna de la mine. Şi eu nu credeam în coincidenţe. (Roxana Bucium, foto: facebook.com)

Articole pe aceeaşi temă:
EXCLUSIV Leon Danaila: „Doresc darabanenilor rezistenta maxima…”



5:31 pm Marti, 27 Martie, 2012

3 Comentarii la “MAI MULT DECAT UN COMENTARIU O mica mare bucurie”

  1. Aldreacu denemultumit spune:

    Sunt nemultumit ca la acest articol nu este nici un comentariu. Sper sa fie doar datorita faptului ca avem prea putine cuvinte si prea mici pentru un asemenea OM. Mi-as dori ca cei care ne conduc acum sau cei ce vor veni la conducere sa invete de la acest minunat OM ce inseamna modestia, daruirea, dragostea pentru cei din jur. Dumnezeu sa-l binecuvanteze, iar pe noi sa ne lumineze sa facem cea mai buna alegere.

  2. lully spune:

    comentariile sunt prea mici pentru valoarea acestui OM..dar,ce este mai important,sa ne rugam pentru el,ca sanatatea si puterea sa-l tina mult timp de aci inainte...tot respectul pentru el,

  3. _ghost_ spune:

    @Iully, urasc pupincuristii ca tine. Omul asta lucreaza pe creier - posibil cel mai avansat organ din Univers. Ghici ce ? Ai si tu unul aflat in cutia craniana, doar ca nu prea il folosesti. In schimb, preferi sa venerezi alti oameni si zeitati.

  4. Postarea comentariilor presupune implicit crearea unui cont de facebook. Sunt interzise postarile multiple ale aceluiasi mesaj (spam) si orice forma de reclama in cadrul comentariilor. Nu sunt permise mesajele cu tenta antisociala, cu caracter xenofob sau rasist, mesajele obscene si injuriile. Va rugam nu deviati de la subiect, nu lansati atacuri la persoana autorului (autorilor) articolelor sau injurii la adresa cititorilor care comenteaza. Sunt interzise comentariile care incita la actiuni ilegale, precum si cele care contin amenintari sau violeaza intimitatea si viata privata a cuiva. Utilizatorul este singurul responsabil de continutul mesajelor si isi asuma consecintele in cazul unor actiuni in justitie. Administratorul acestui site isi rezerva dreptul de a radia comentariile care nu respecta regulile de mai sus si de a restrictiona accesul utilizatorului respectiv pe site. Publicatia Darabaneni.ro nu raspunde pentru opiniile postate in cadrul comentariilor, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


    Adauga un comentariu

Poza saptamanii

Cele mai frumoase colindătoare prezente la festivalul de datini și obiceiuri de iarnă de la Darabani, La mulți ani!

Sondaj
Vă vaccinați împotriva coronavirusului?

   
   
   
   

Slideshow
Stiri nationale si internationale
Clipul saptamanii
Toate drepturile rezervate | Orice reproducere partiala sau integrala a continutului acestui site(fotografii sau texte) se pedepseste conform legilor in vigoare