Vremea
Calendar Ortodox
Carte de Oaspeti

Daca doriti sa va spuneti parerea despre acest site, despre continutul sau, sau despre un subiect care va preocupa, nu ezitati sa ne lasati un mesaj in cartea de oaspeti!


Editorial
În 17 iulie Darabaneni.ro a împlinit 11 ani cu bune şi cu rele. Orice drum are un început, dar şi un sfârşit. Dumnevoastră, cititorii, dar mai ales Dumnezeu ne va îndruma calea în continuare. Tânăr și entuziast fiind, ai p... Darabaneni.ro…Cui mai folosesc astăzi?
" href="social/6-ani-de-darabaneni-roa-cui-mai-folosesc-astazi/">continuare
Horoscop
 

Primarul, frâul și războiul. Povești din Darabani de acum 100 de ani



În contextul centenarului, despre România în Marele Război se vorbește foarte mult. Avem o mulțime de cărți, reportaje, articole, emisiuni care privesc implicarea țării noastre în război și realizarea Marii Uniri. Mai puțin se vorbește despre ce se întâmpla în spatele frontului, acolo unde oamenii aveau un ritm al vieții diferit. La sfârșitul anului 1915, România se pregătea să intre în război, chiar dacă, până la urmă, tot nepregătiți am intrat. Statul român începea să facă rechiziții și să adune rezerve pentru momentul în care, politicienii de pe Dâmbovița vor decide că este oportun să ne implicăm în marea conflagrație.

În aceea perioadă, liniștea târgului Darabani, o localitate situată la margine de regat, dar mai aproape de război decât Bucureștiul, prin prisma luptelor dintre ruși și austro-ungari din Galiția, a fost tulburată de o scrisoare venită tocmai de la Ministerul de Interne. Mai marii de la centru au trimis prefecturii Dorohoi, pe 18 ianuarie 1916, o notă prin care informa, că un anume Gh. Sfetculescu, din Darabani, a trimis o plângere pe adresa Ministerului de Justiție, în care reclama abuzurile unor funcționari ai primăriei din localitate. Mai exact, acesta îl acuza pe primarul Nicolae Tăzlăuanul că sustrage, fără drept, din bunurile rechiziționate de la populație, pe ajutorul de primar C.C. Lipcanu că are darul beției și ar fi furat o sumă de bani de la cârciumarul M. Papel, pe casierul comunei că încasează taxe ilegal, iar pe responsabilul cu curățenia că și-a însușit din lemnele primăriei. Prin urmare, Ministerul de Interne solicita desfășurarea unei anchete și rezolvarea situației.



Cel care a trimis reclamația la minister a adresat una și direct prefectului județului Dorohoi. În această jalbă, datată 12 decembrie 1915, Gheorghe Sfetculescu afirma că primarul și-a însușit un frâu de la o șa franțuzească rechiziționată de la Ioan Epureanu, mecanic din Darabani. Primarul ar fi fost urmărit cum a luat frâul de la șa și l-a trimis acasă. Proprietarul și-ar fi recuperat bunul de la soția primarului, care, pusă în fața faptului, a returnat ceea ce primise de la soțul său. Despre ajutorul de primar Lipcanu, acesta susține că după ce a consumat „băuturi spirtoase” o noapte întreagă într-o cârciumă din Dorohoi, i-a furat lui Mihail Papel, din Darabani, 500 de lei și „pălăria din cap”. Păgubitul ar fi depus și plângere la procurorul orașului Dorohoi. Reclamantul mai spune despre secretarul primăriei E. Bucataru că a făcut o avere de câteva mii de lei, din diferite taxe încasate ilegal de la populația evreiască, iar pe responsabilul de curățenie Ion Duzinschi îl acuza că a furat lemne și alte bunuri din proprietatea primăriei și că multe persoane puteau depune mărturie în contra acestora: „Iar dacă le găsiți contra legii rog a se ancheta aceste fapte de către un însărcinat special sau personal de către Dl. Procuror de la Tribunalul jud. Dorohoi iar nu de către Administratorul Plășii Lascăr, fiind și acesta vinovat de mai multe fapte săvârșite împreună cu numiții”.



Despre cele petrecute la Darabani, la Prefectura Dorohoi se știa de mai mult timp. Pe 2 decembrie Constantin Botez, administratorul plășii Lascăr a întocmit un proces-verbal ca urmare a unei vizite la Darabani, în timpul căreia a audiat mai multe persoane (învinuiții, martorii și reclamanții). În acel proces verbal, Botez a povestit pe scurt ceea ce a declarat fiecare persoană după care a făcut un raport către prefect. Pe 21 ianuarie, Botez raporta că în luna august 1915, în contextul rechizițiilor făcute pentru Regimentul 69 Dorohoi, a fost rechiziționată de la Ion Epureanu o șa franțuzească cu frâu. La regiment a fost predată fără frâu, acesta fiind găsit la primar acasă. În ceea ce privește ajutorul de primar, era recunoscut faptul că nu avea nici o autoritate în comună, dat fiind că „era stăpânit de viciul beției”. Celelalte acuze, aduse altor funcționari, nu se susțineau, spunea Constantin Botez. Cel mai probabil ancheta întreprinsă de acesta nu a fost pe placul reclamanților, din moment ce aceștia au trimis petiție direct la minister și cereau ca în târg să vină procurorul sau un trimis special să facă investigații.



Prefectul nu s-a grăbit să comunice mai departe rezultatele anchetei. Însă cei din minister nu au uitat de cazul de la Darabani, și pe 24 februarie 1916 au revenit cu o nouă solicitare, prin care cereau comunicarea rezultatelor investigației. Pe 8 martie, după ce ministerul insistase să primească un răspuns, prefectul trimite o notă la București în care descrie cele întâmplate. Cei de la Dorohoi au încercat să-l disculpe pe primar, susținând că frâul cu pricina a stat o perioadă mare la primărie, timp în care proprietarul putea să-l ridice. Cât despre ajutorul de primar, se recunoștea că avea unele probleme, însă cineva a tăiat din documentul oficial textul bătut la mașină în care era scris că „este stăpânit de viciul beției” și a scris de mână doar că „este bun băutor”.

Nu vom ști niciodată probabil care a fost adevărata miză a conflictului dintre funcționarii primăriei Darabani și unii localnici de acum o sută de ani. Cert este că interesul arătat de ministere pentru acest caz dovedește că guvernul era interesat să nu iasă scandaluri mari în problema rechizițiilor, care să afecteze mentalul populației și să o facă să refuze să predea bunuri necesare armatei. Cât despre ce se întâmpla în aceste comunități marginale, în anii războiului, ar trebui investigat mai atent și cu mai multă sârguință. Sacrificii în Marele Război au făcut și în târgurile sau satele care s-au aflat departe de linia frontului. Avem un trecut care încă așteaptă să fie descoperit. (Alexandru D. AIOANEI)
   




10:25 pm Marti, 21 August, 2018

Postarea comentariilor presupune implicit crearea unui cont de facebook. Sunt interzise postarile multiple ale aceluiasi mesaj (spam) si orice forma de reclama in cadrul comentariilor. Nu sunt permise mesajele cu tenta antisociala, cu caracter xenofob sau rasist, mesajele obscene si injuriile. Va rugam nu deviati de la subiect, nu lansati atacuri la persoana autorului (autorilor) articolelor sau injurii la adresa cititorilor care comenteaza. Sunt interzise comentariile care incita la actiuni ilegale, precum si cele care contin amenintari sau violeaza intimitatea si viata privata a cuiva. Utilizatorul este singurul responsabil de continutul mesajelor si isi asuma consecintele in cazul unor actiuni in justitie. Administratorul acestui site isi rezerva dreptul de a radia comentariile care nu respecta regulile de mai sus si de a restrictiona accesul utilizatorului respectiv pe site. Publicatia Darabaneni.ro nu raspunde pentru opiniile postate in cadrul comentariilor, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Adauga un comentariu

Poza saptamanii

Mănăstirea ”Sfânta Treime” din Eșanca (Darabani), în culori sfinte.

Sondaj
Credeți că după alegerile de anul acesta, dărăbănenii vor trăi mai bine?

   
   
   
   

Slideshow
Stiri nationale si internationale
Clipul saptamanii
Toate drepturile rezervate | Orice reproducere partiala sau integrala a continutului acestui site(fotografii sau texte) se pedepseste conform legilor in vigoare