REPORTAJ Columbofilia...un vis, de la pasiune la sport

Columbofilia este definită de către dex, ca fiind pasiunea de a creşte porumbei. Mergînd mai departe, această pasiune s-a transformat în sport, unul despre care foarte mulţi, nici nu ştiu că există. Consultând unul dintre site-urile columbofililor, porumbel.net, constatăm cu uimire că la un articol de profil, sunt 85 de comentarii. Unii susţin că asociaţiile judeţene Botoşani şi Suceava sunt marginalizate faţă de Iaşi, Piatra Neamţ şi Bacău. Alţii spun, din contră, că sunt favorizate de către poziţia geografică şi astfel, proba de maraton s-ar scurta pentru ei cu 100-200km. Ideea este că sunt foarte mulţi adepţi ai acestui sport.

Cei mai mulţi doresc să zboare în continuare de la Berlin. Această localitate, se pare, a fost exclusă din calendarul competiţional.
 Dragoş spune: ”Ce să mai spunem de domnul Zaharia Ioan 141 Botoşani care are 877588 km...Nu ar fi totuşi cinstit să se facă lansare întârziată, ca să aibă toţi şanse egale?” Aflăm că Ioan Zaharia ocupă funcţia de preşedinte al Asociaţiei Crescătorilor de Porumbei a Judeţului Botoşani. Păşim timizi în curtea acestui om pentru a ne desluşi tainele acestui nou sport. Binenţeles că aşteaptă porumbeii din cursă. Din entuziasmul său, ne dăm seama că este ca şi cum ai prinde trei numere consecutiv la loto şi le aştepţi şi pe celelalte trei pentru a câşiga potul cel mare.

 A achiziţionat primii porumbei în anul 1993, de la Vasile Strahotin, primul columbofil adevărat din Darabani. A dezvoltat în timp acest sport şi astăzi a ajuns să facă performanţă. ”Totul se reduce la capacitatea acestor animale de a reveni la cuib, din orice punct de pe glob. Important este ca ele să vrea, să poată şi să-şi dorească cu adevărat să se întoarcă acasă în cel mai scurt timp. Acest lucru depinde de foarte multe lucruri: genotip, alimentaţie, medicamentaţie şi antrenamente”, ne-a spus Ioan Zaharia. Împarte crescătorii de porumbei în două categorii: columbicultori-cei care doar cresc porumbei şi columbofili-cei care practică sportul cu porumbei.
”Îmi plac mult aceste animale, dar cel mai mult sunt interesat de aptitudinile sportive ale porumbeilor”, continuă Zaharia. Porumbelul voiajor este dotat cu un simţ extraordinar de orientare, fiind capabil să se întoarcă acasă de la distanţe de peste 1500 km. Cercetătorii spun că porumbeii se ghidează, în drumul lor spre casă, după câmpul electromagnetic al pământului sau după soare.  Porumbeii voiajori se deosebesc de ceilalţi, prin alura de ”atlet” şi inelul pe care-l poartă la picior, acesta reprezentând CNP-ul animalului, un număr unic, binenţeles.

Acest sport este destul de costisitor. Trebuie să investeşti mulţi ani, pentru a obţine rezultate. Aşa se explică numărul mare de cupe şi medalii cu care se mândreşte în prezent Ioan Zaharia. În mod normal, când porumbelul ajunge acasă, columbofilul îi ia clema de concurs de la picior şi o introduce într-un ceas sigilat, care va marca pe o bandă timpul la care a sosit porumbelul. Dar există şi sisteme electronice mai sofisticate. Columbofilul nu trebuie să mai piardă timpul cu prinderea porumbelului, sistemul îl înregistrează automat când intră în crescătorie, pe baza cipului de la picior.

Etapele de concurs se desfăşoară de primăvara, până toamna. Se participă la probe de viteză, fond, demifond şi maraton, în funcţie de distanţa parcursă. Aflăm de la Ioan Zaharia, că direcţia ideală de zbor este de la nord la sud. Oraşele de start sunt predominant din Ucraina(Ternopol, Luk’c), România(Sighet), dar mai ales Polonia(Losice, Varşovia, Mlawa, Gdansk). Are notat până la cele mai mici amănunte calendarul de zbor al anului în curs şi locul ocupat la sosire, de fiecare porumbel în parte.

Regretă faptul că judeţul Botoşani nu are decât aproximativ 100 de columbofili, faţă de 600 Suceava, sau 1000 Prahova. În Darabani nu sunt decât 16.Puţini,  dar buni. În urma sa vin, Vasile Caba, Vasile Purice, Romeo Şodrîngă ş.a. Sigur nu am înţeles şi poate că nu vom înţelege niciodată care este esenţa acestui sport. Şi unii fotbalişti joacă în prezent fotbal şi nu înţeleg, de ce. Doar pentru bani. Se pare că în columbofilie este invers. Se investesc foarte mulţi bani, într-un vis. Acela a unui porumbel care zboară liber peste Alpi şi visează la cei de acasă. În acel moment, sigur el este regele. Nu fotbalul. Restul sunt spectatorii...unui vis, columbofilia.(Lucian Bălăucă, text şi foto)