Cu adevărat se
spune că importanța unui om o afli atunci când nu mai e. În momentul
dispariției unui cunoscut apare o stare de confuzie și o serie inutilă de
întrebări. Răspunsul la ele nu mai ajută la nimic și totul se rezumă la ce a fost… În
cazul meu, cel care a plecat mi-a umplut ritualul zilnic de școală cu multe
încercări și dileme. Cert este că am reprezentat pentru el o sursă de dialog
prin care a încercat să afle un răspuns privit din alt unghi de vedere la ce se
întâmplă și în acest mod am înțeles că exista tot timpul o frământare
interioară legat de existența sa. Altfel spus, am primit o cheie de acces la
interiorul său. Ca această confesiune să aibă sens va trebui să-i dezvălui identitatea:
profesorul Pușcașu Chirica.
Scriu ca și cum aș sta cu el în
aceste momente grele, că trebuie din nou să continui acel dialog - dilemă. Așa cum îl cunosc, cred că i-am
lipsit mult toți cei pe care îi suna dis de dimineață de ziua lor de naștere
sau în oricare moment din zi când nu te așteptai. Sigur, ar fi fost bucuros să-i
fim alături toți acum, dar a fost lipsit exact de ceea ce a avut mai mult
nevoie, de întregul acela al lui – prietenii, și nu erau puțini. Viața nu a
fost prea îngăduitoare cu el în aceste momente… Totuși am convingerea că așa
cum îl știu s-a încărcat de cele trăite cândva în aceste zone frumoase și pline
de lume altădată și pentru aceste clipe…
Factura sa pentru sport era implicit și una socială. De
foarte multe ori m-am întrebat ce proporții existau în interiorul său între
sociologie și sport? Cu mulți ani în urmă se spunea în tagma puștimii (din
care făceam parte) că este un fotbalist deosebit de bun din zonă: Chirica. Se
discuta despre dumnealui ca despre un zeu. Toți și-l voiau prieten… și îl
aveau. Se zvoneau legende: cât de abil era în a găsi soluții la toate și în a
învinge orice.

Duminica era sărbătoare
la stadion. Multă lume își regla ceasul după ora de început a meciurilor. Era
multă zarvă. Acest rol de regizor al unor evenimente locale
i se potrivea „mănușă”. Agilitatea sa în a
manevra balonul era amplu dezbătută oriunde: în familie, la terase, la
evenimente, ca formă de a descreți frunțile. Vorbeam mai ales noi, elevii: „Ai
văzut ce pasă a dat?!” „…Bă, a tras o ghiulea în bară de am zis că o rupe”, „Ha,
ha, i-a întors pe toți”. Dacă se realiza un contact în timpul meciului sigur nu
el era victima. Mulți se întrebau din ce e făcut. Mai târziu am aflat din
spusele lui despre copilăria sa, una care nu și-ar fi dorit niciodată să fi
fost altfel…O energie consumată în stilu-i caracteristic! Nici o „lighioană pe
care să nu o cunoască” și nici un animal fără să știe de el. Turtița coaptă pe
plită și oala cu „chișleac” erau des amintite și comparate cu ce găsim astăzi
în comerț.…
Așa cum mi-l amintesc din acele vremuri părea un om tăcut, nu-i
auzeam vocea. De fapt am aflat mai târziu că nu prea îi plăcea vorba goală,
fără sens. De multe ori chiar dacă ar fi avut de suferit nu mai întorcea lucrul
stabilit deja. A ținut mult la familie, vecini, la buna conviețuire, la
discreție chiar și acum în ultimele zile când sunt convins că îi era greu, nu a
spus multe lucruri despre sănătatea lui.
Pentru
adolescența mea sau a noastră, a celor care au terminat liceul în anii ‘80 a fost o experiență fenomenală.
Îmi amintesc când, elev fiind, în practică, „ne-am aciuat la un coleg de clasă”
lângă liceu și am întârziat ceva… A venit „Barosanul” și a bătut la ușă. Nu mai
știam care pe unde să sărim geamul prin spatele clădirii. Bineînțeles fără
încălțări. Gazda (un coleg) a răspuns, timp în care noi care mai de care săream
geamul și replica profesorului a fost să nu mai sărim geamul degeaba că ne ia
după pantofi…
La practica agricolă nu era de
glumit, doza de muncă era sfântă și ținea la cei care se străduiau și terminau
mai repede.
Viața lui a
fost maximă aici, în Darabani, cu copilăria, adolescența, pasiunea pentru sport.
A respirat recunoscător acest aer care
l-a făcut puternic și nici o apă din lume nu a fost mai bună ca la Baranca. Cei
mai grozavi oameni pentru el aici sunt, în nord, și era convins de acest lucru.
Structura sa solidă își avea izvorul în înțelepciunea tatălui și a mamei sale.
Avea să fie urmărit la fiecare pas de spusele tatălui său, iar când acesta a
plecat la cei drepți, s-a întâmplat ceva cu acea structură. De atunci, revenea
la spusele tatălui său ori de câte ori se putea. Pentru mine a fost onorant să
fiu coleg cu dumnealui și cu domnul Apărăștii. Am trăit momente foarte frumoase
alături de ei și am făcut echipă bună. Ca și coleg am fost introdus în „reguli
și termene” rapid! Punctualitatea pe primul loc, apoi dozele de muncă,
seriozitatea și calitate! A ținut la mine ca și la copiii lui! Îi sunt
recunoscător pentru asta!
Acest
om, a avut în istoria vieții lui multe experiențe ce ar fi meritat să fie
ascultate. Nu vreau să-i încalc acea limită de discreție la care ținea, dar
nici să treacă în eternitate fără un mic tribut din partea mea!
Adio Barosane, să ne revedem în loc luminat!
Mihai ”Boby” RUSU
Ultimele articole
54 de persoane vaccinate în prima zi la centrul din Darabani ”Invit orice medic care dorește să dea o mână de ajutor” FOTO

Prima persoană vaccinată luni dimineață la 8:20 a fost o pensionară de 74 de ani (foto sus) din Miorcani, comuna Rădăuți-Prut. Până la 12:00 au fost vaccinați 20 de oameni, iar la finalul primei zile de vaccinare (orele 20:00), 54 de persoane au primit vaccinul împotriva bolii care pune la grea încercare omenirea. În cele 15 minute de supraveghere postvaccinală, nu s-a înregistrat nicio reacție alergică. Au fost vaccinate la Darabani și persoane din Bucecea, ... continuare »
S-a dat startul programărilor pentru vaccinul împotriva Covid-19 la centrul din Darabani

Dărăbănenii pot fi programați începând de astăzi la centrul de vaccinare din cadrul noii săli de Sport de la ieșirea din orașul Darabani. Conform platformei naționale de vaccinare, primul dărăbănean va fi vaccinat luni, 1 martie, începând cu orele 8:00. În 27.02 a.c., cu foarte puțin timp înainte de orele 14:00, erau disponibile aproximativ 950 de locuri la centrul de vaccinare din Darabani. Înscrierile se pot face online sau apelând numărul unic național: ... continuare »
Darabaniul este în doliu după dispariția prematură a Aureliei Nicorici

Sute de mesaje au invadat mediul online, după dispariția prematură a dărăbănencei. Cei care doresc să-și ia rămas bun de la ea o pot face începând de luni seară, la locuința sa din centrul orașului. Aurelia va fi condusă pe ultimul drum joi, 18 februarie, la prânz. ”Avea un zâmbet și o privire atât de calde cum rar mi-a fost dat să văd. Dumnezeu să o ierte și să o așeze în Împărăția Sa!....Drum lin printre îngeri…Condoleanțe și multă putere ... continuare »
ÎNCEPE recrutarea viitorilor polițiști de frontieră. ”Hai în echipa noastră!”

Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi informează absolvenţii cursurilor liceale cu diplomă de bacalaureat, care vor să devină poliţişti de frontieră, că în luna februarie încep înscrierile la concursurile de admitere organizate de Ministerul Afacerilor Interne la nivelul mai multor instituţii de învăţământ postliceale din subordine, pentru sesiunea 2021.
Astfel, Şcoala de Pregătire a Agenţilor Poliţiei d ... continuare »
LA MULȚI ANI! Simona Chițan, ”corespondență” din Stockholm

Dărăbăneanca Simona Chițan este deja un nume foarte cunoscut în presa culturală din România. Colaboratoare a mai multor ziare importante precum Evenimentul Zilei sau Adevărul, ea și-a pus semnătura și pe două volume foarte valoroase. Prima carte este un volum de interviuri ”30 de interviuri eveniment“, printre personalitățile care au răspuns întrebărilor jurnalistei numărându-se Octavian Paler, Nicolae Manolescu, Mircea Cărtărescu, Horia-Roman Patapievici, ... continuare »