Schit Oraseni, poarta spre cer de langa Botosani. 400 de ani de istorie GALERIE FOTO & VIDEO

„Ce a făcut părintele aici?! Frumos, tare frumos” ne întîmpină un enoriaş pe aleea îngustă din faţa bisericuţei de lemn... „Nu credeam că există un loc atât de frumos, atât de aproape de Botoşani” ne mărturiseşte un altul. De acest loc se leagă destinul unei familii din Darabani, Ioan şi Violeta Ungureanu, care cred că „au fost chemaţi” pe pământul sfânt unde sunt înmormântaţi 250 de călugări şi maici. Biserica din Schit Orăşeni a cărei primă atestare datează de acum 400 de ani este situată la 15 km de Botoşani, iar filele ei de istorie încearcă să le desluşească astăzi familia Ungureanu care are acum o nouă casă, unde a revenit şi Sfântul Cuvios Sila după 300 de ani.
 
Spiritualitatea şi credinţa îşi dau mâna aici cu istoria la care au fost martori stejarii seculari din spatele lăcaşului sfânt. Biserica este singura din judeţul Botoşani cu Hramul „Schimbarea la faţă a Domnului” care este sărbătorit în 6 august. În curtea lăcaşului sfânt se află Muzeul „Chilia Pustnicilor”a cărui exponate alcătuiesc o zestre a creştinismului. Aici au fost închinoviate, după anul 1800, surorile mamei lui Eminescu-Sofia,  Fevronia şi Olimpiada Iuraşcu, care au plecat în anul 1814 la Mănăstirea Agafton, unde Olimpiada a ajuns apoi stareţă. Tot aici au fost maici şi fetele familiilor boiereşti botoşănene Arapu, Mavromati şi Foti. Noua clopotniţă din lemn a bisericii a fost premiată la Geneva...şi mai sunt atât de multe de spus...

Biserica a fost construită în anul 1760, fiind ctitoria boierului Iordache Esecescu şi a mamei sale, Safta, lăcaşul sfânt fiind lucrat din bârne de stejar pe temelie de piatră necioplită, este „încins” cu un brâu unic şi acoperit cu draniţă sau şindrilă. Aici a existat şi o biserică mai veche construită de nişte pustnici ruşi în anul 1614, inscripţionat pe catapeteasma bisericuţei. Preotul Ioan Ungureanu a ales în 1999 parohia cu Hramul „Schimbarea la Faţă a Domnului” sperând ca aceast pas să reprezinte şi schimbarea sa lăuntrică. „Când am venit, aici era un dâmb şi un gard albastru” îşi aminteşte părintele Ioan, care a început restaurarea bisericii cu meşteri din Bucovina şi fără nici un ban de la Mitropolie sau Ministerul Cultelor. Şi aşa a şi continuat...până astăzi. Acum trei ani a fost recompensat cu o diplomă din partea Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional pentru cel mai frumos lăcaş din lemn restaurat. În rest, tot ce a realizat aici s-a bazat pe donaţii ale unor buni creştini, printre aceştia şi dărăbăneni, amfitrionii noştri pomenind şi câteva nume: Veronica Strugaru, Maria Vieru, Elena Budeanu, Liliana Dragotă sau Elena Hrimiuc.

Pr. Teodosie Plesca: „Calugarii formeaza garda de onoare a lui Hristos” FOTO & VIDEO

După 300 de ani, Sfântul Sila s-a întors ACASĂ



Călăuziţi de naşul lor, preotul Dumitru Babula, de care dărăbănenii îşi amintesc cu drag deoarece a slujit şi în oraşul de pe malul Prutului câţiva ani, familia Ungureanu îl descoperă la Sihăstria Putnei pe Sf. Cuvios Sila, ale cărui moaşte au fost găsite în anul 1990, alături de cele ale Sfinţilor Paisie şi Natan. Originar din Schit Orăşeni, Sf. Sila părăseşte în 1712 Botoşaniul, mergând la Sihăstria Putnei, pentru că stareţul său, ieroschimonahul Ghedeon, trecuse la cele veşnice. Parohia din Schit Orăşeni a primit de la Sihăstria Putnei un fragment din moaştele Sf. Sila, care este acum ocrotitorul acestui sfânt lăcaş, unde sufletul îşi găseşte tot timpul liniştea. „Când a fost oficiată slujba de sfinţire se împlineau 300 de ani de când Sfântul se mutase de pe aceste meleaguri la Putna. A fost rânduială dumnezeiască ca peste 300 de ani Sfântului să-i fie dor şi să se întoarcă acasă. Ne-am lămurit cumva de unde ne vin atât de multe bucurii”, ne-a mărturisit Violeta Ungureanu. Sf. Cuvios Sila este cel de-al treilea sfânt al Botoşanilor, după Sf. Ioan Iacob Hozevitul şi Sf. Cuvios Onufrie de la Sihăstria Voronei.

Comoara din „Chilia Pustnicilor”
 


Dintr-o vatră pustnicească, biserica a devenit cu timpul schit de călugări, iar în jurul anului 1800 s-au nevoit aici maici, până la secularizarea lui Cuza, când în 1856 maicile au fost mutate la noua mănăstire de la Agafton. După ce a fost o perioadă filie a parohiei „Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril” din Cristeşti, din 2000, odată cu venirea aici a preotului paroh Ioan Ungureanu, este recunoscută ca parohie de sine stătătoare, fiind restaurată de părintele Ioan, care a dovedit încă o dată că omul sfinţeşte locul. A luat naştere aici un adevărat complex parohial care cuprinde următoarele edificii: casa parohială, clopotniţa din lemn a cărei proiect realizat de arhitectul Adrian Ungureanu a fost premiat la Geneva, o troiţă monument în memoria celor care s-au jertfit aici pe altarul credinţei, un praznicar folosit şi ca altar de vară, Casa de oaspeţi „Sfântul Cuvios Sila”, dar mai ales Muzeul „Chilia Pustnicilor”, care adăposteşte o comoară formată din veşminte preoţeşti cusute cu fire de argint şi aur, cadelniţe din argint inscripţionate cu numele stareţilor de atunci, vechea masă din Altar de la 1760, icoane din secolul XVIII, potire, cărţi liturgice cu coperţi din scoarţă de copac şi multe alte obiecte foarte valoroase care au fost găsite în cuferele din podul bisericii.



„Totul este făcut cu sufletul nostru, cu inima noastră, cu dragostea noastră”



Familia Ungureanu consideră că nu ar fi reuşit să facă nimic în acest loc sfânt dacă nu ar fi fost susţinuţi spiritual de către cei 250 de sihaştri care sunt înmormântaţi în curtea bisericii. În momentul în care au săpat pentru a trage apă în Casa parohială au cules jumătate de sac de oseminte galbene, frumoase. „Acesta este locul care ne-a chemat. E clar că nu poate fi decât rânduiala lui Dumnezeu. Aici este tinereţea noastră” ne-a mărturisit Violeta Ungureanu. „Este vorba de multă muncă şi de frământare lăuntrică.Trăim pe 100 de km (distanţa Schit Orăşeni-Darabani), într-o conjunctură dificilă. Acesta este un loc de muncă al meu, dar de fapt aici este familia mea, aici e viaţa noastră.Totul este făcut cu sufletul nostru, cu inima noastră, cu dragostea noastră. Am fost mânaţi de cei care sunt îngropaţi dedesubt, de jertfa lor. Eu, unul, sunt fascinat că am fost chemat să fiu preot aici. Mă mir de taina pe care Dumnezeu a pus-o în acest loc. Noi pe drumuri tot timpul, satul sărac, dar am reuşit să facem ceva frumos” ne-a spus părintele Ioan, care parcă nu oboseşte niciodată în a cinsti memoria schimonahilor care au trăit aici în post şi rugăciune.




Credincioşii din Darabani şi de pretutindeni sunt aşteptaţi în Schit Orăşeni la Hramul bisericii, miercuri, 6 august, când se sărbătoreşte Schimbarea la Faţă a Domnului. În septembrie va avea loc slujba de sfinţire a troiţei în faţa căreia „înfloreşte” o cruce (foto jos) şi a Casei de oaspeţi „Sfântul Cuvios Sila” cu picturi murale care îi înfăţişează pe cei doi truditori dărăbăneni ce pregătesc şi a doua lansare de carte şi un nou CD. „Trebuie să lăsăm şi pentru posteritate ceva, nu numai ziduri. Acestea se duc, dar un cuvânt a rămas” ne-a mărturisit pr. Ioan Ungureanu.  De asemenea, în prima zi a lunii octombrie se oficiază slujbă toată noaptea pentru că e Acoperământul Maicii Domnului. Nu ştiu dacă la Schit Orăşeni putem deschide o poartă spre Rai, dar în mod cert aici e „locul pământesc de unde începe cerul”, aşa cum spune părintele Ioan. (Lucian BĂLĂUCĂ)



Click pe prima fotografie pentru a viziona peste 60 de imagini de la Schit Orăşeni

Citiţi şi:
5 darabaneni se roaga la Manastirea Petru Voda. Un „sfant al inchisorilor”, din Darabani! GALERIE FOTO & VIDEO