De-a lungul secolelor, aceste meleaguri au fost lovite de nenumărate ori de epidemii. La aceste molime s-au adăugat dezastre naturale sau războaie, situații limită pe care strămoșii noștri le-au depășit fără a avea infrastructura medicală de astăzi, paleta largă de medicamente sau mijloacele de informare de care beneficiem acum. Cu secole în urmă, oamenii se raportau la aceste molimi ca la niște pedepse divine, de fiecare dată imaginându-și că urmează sfârșitul lumii. În momente de cumpănă oamenii au nevoie de răspunsuri și de certitudini, pe care le căutau în semne astrale, scrieri religioase, fenomene ale naturii. Astăzi, noi avem posibilitatea să ne informăm din surse multiple și să luptăm cu frica de necunoscut.
Pe la 1347 o boală necunoscută făcea ravagii în porturile de la Marea Neagră. Flagelul se pare că a fost adus din Asia de caravanele ce transportau mărfuri pe drumul mătăsii dar și de popoarele asiatice care atacau orașele port de pe litoralul pontic. Molima, adusă de purici care au infestat șobolanii aflați pe mai toate corăbiile, a ajuns repede și în celelalte porturi din Marea Mediterană. Cu toate că s-au impus măsuri de carantină, care presupuneau ca vasele noi venite să rămână în larg 40 de zile, înainte de a intra în port, ciuma s-a extins repede și în zona continentală. Moartea survenea în câteva zile de la infectare. Boala era necunoscută printre europeni, iar mortalitatea a fost foarte ridicată, motiv pentru care această molimă a fost numită „Moartea neagră”. Se estimează că peste 30% din populația Europei de atunci a murit, în ceea ce avea să fie cunoscut ca prima mare pandemie de pe continent.
Această boală infecțioasă, extrem de contagioasă, a continuat să facă ravagii în spațiul românesc și în Moldova până în secolul al XIX-lea. La câțiva ani după prima epidemie au reapărut focare în orașele porturi ale Europei. În spațiul românesc ciuma a lovit inclusiv în perioada lui Ștefan cel Mare, apoi, la 1576 Brașovulavea să fie printre cele mai afectate orașe, pentru ca în 1585 în Moldova, aceeași boală să facă mii de victime. În general ciuma era adusă pe vapoare și începea să facă victime în orașele port, după care, se extindea în restul țării, este și motivul pentru care, aproape de fiecare dată când a fost o epidemie, Galațiul a fost printre orașele afectate. Un alt vector de transmitere a bolii au fost armatele care au traversat acest teritoriu. Cum în secolul al XVIII-lea, țările române au fost terenul de luptă pentru multe războaie ruso-turce, ciuma a reapărut cu o frecvență destul de mare.
În secolul al XVII-lea, ciuma a făcut zeci de mii de victime vestul Europei, Londra fiind printre orașele cele afectate. După 1726 ciuma a reapărut în Asia Mică, Siria și Egipt, de unde a fost adusă în Balcani, ţările române şi Ungaria. În 1738, au fost contaminate 23 de districte din Ardeal, unde s-au înregistrat 41.000 de victime. În acelaşi an, ciuma a răpus la Bucureşti 30.000 de oameni, dintre care 233 de preoţi şi 3 arhierei. În timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, ciuma a făcut ravagii în Moldova. Valul epidemic a pornit din portul Galați în 1769 și a ajuns la Botoșani, unde doi medici ruși constatau, pe 9 mai 1770,timp de șase săptămâni, mai mult de 800 din cei 2-3000 de locuitori ai orașului au murit.
În anii 1813-1814 ciuma avea să facă iar victime în Muntenia. Orașele erau cele mai afectate, astfel că cele mai multe victime au fost înregistrate în București. Ultima mare epidemie de ciumă care a lovit spațiul românesc a fost în anii 1829-1830. Pentru a se pune stavilă bolii, Divanul de la Iași a aprobat, în decembrie 1830,instituirea unui cordon de carantină de-a lungul Prutului, de la Galați la Mamornița, unde au fost săpate bordeie pentru adăpostirea unor grupe de străjeri, iar un supraveghetor călare era însărcinat să patruleze zilnic între bordeie, pentru ca nimeni să nu treacă neobservat hotarul. Singurul loc prin care se putea trece în Basarabia erau vămile de la Sculeni și Rădăuți (Lipcani). Dar și aici călătorii erau puțin să stea în carantină 14 zile. De altfel, începând cu secolul al XVIII-lea, domnii țărilor române au căutat soluții pentru limitarea efectelor epidemiilor de ciumă. Au dat ordin ca cei bolnavi să fie scoși din case și din orașe, s-au înființate spitale speciale pe lângă mănăstiri, s-au stabilit mijloace de dezinfectare a locuințelor, care de obicei însemna spălarea acestora și chiar incendierea lor.
În cartea „Jurnal din anul ciumei”, Daniel Defoe a scris despre cum s-au raportat englezii la marea epidemie de ciumă care a lovit Londra în anul 1665: „Lumea era mai înclinată decât oricând să plece urechea la tot felul de profeţii şi izvodiri astrologice”.
Începutul secolului al XIX-lea avea să aducă în Europa, și în țările române implicit, o nouă molimă, a cărei origini se aflau tot în Asia. În 1817, în India, a fost înregistrată prima epidemie de holeră, o boală infecțioasă și foarte contagioasă. În anii 1823-1824 ajunge și în Rusia, iar în 1831 trupele rusești aduc boala și în Moldova, care abia scăpase de ciumă. Capitala Moldovei a avut de suferit cel mai mult. Călătorii străini au lăsat mărturii dezolate. Se înregistrau 150-180 de morți pe zi, populația orașului pleca care încotro, apăruseră bandele de tâlhari care jefuiau casele părăsite. Molimei din 1831 i-au căzut victime numeroși medici și membri ai marilor familii boierești din Moldova vremii. Holera avea să mai facă victime pe aceste meleaguri în 1847-1848, dar și printre soldații români participanți la Războaiele Balcanice (1912-1913). Printre cei care au suferit de holeră în această perioadă a fost și scriitorul Ion Creangă. Și atunci ca și acum, mulți nu au luat în serios măsurile profilactice, au ignorat sfaturile medicilor și au îngroșat statisticile decedaților.
Tifosul este de departe boala care a rămas cel mai bine întipărită în memoria colectivă a românilor, deoarece a lovit cu putere în timpul ambelor războaie mondiale. Tifosul exantematic este o boală infecțioasă acută contagioasă și epidemică, transmisă de la om la om prin intermediul păduchelui. Tifosul a izbucnit în principal în zonele de conflict armat, fiind denumită şi „febra tranşeelor“, însă a afectat şi populaţia civilă. Informații despre prezența acestei boli în rândul soldaților avem din perioada Războiului de 30 de ani (1618-1648). De asemenea, această molimă a subțiat serios rândurile armatei lui Napoleon în Rusia, dar și ale combatanților din Războiul Crimeii (1853-1856). În spațiul românesc tifosul a cauzat cea mai mare catastrofă epidemică. La momentul izbucnirii primei conflagrații mondiale, boala deja făcea victime în Balcani și afectase serios trupele austro-ungare care au atacat Serbia în 1914.
La sfârşitul anului 1916, armata română a fost nevoită să se retragă în Moldova cu răniți și bolnavi, fiind urmată de 1,5 milioane de refugiaţi. Lipsa locuinţelor, a hranei, a medicamentelor şi a apei potabile, au fost factori care au favorizat declanşarea epidemiei de tifos şi a febrei recurente. Inițial bolii nu i s-a acordat o atenție serioasă, majoritatea cazurilor de tifos erau raportate ca fiind „gripă infecțioasă” sau „stări tifice grave”, abia după jumătatea lunii ianuarie 1917 s-a admis faptul că există o epidemie. Au fost organizate echipe care să-i identifice pe cei bolnavi, s-au construit cuptoare de deparazitare a hainelor precum și instalații de despăduchere în sate.Datele pe care le avem vorbesc despre aproximativ 300.000 de morţi, dintre care 250 de medici şi 1.000 de sanitari. Documentele vorbesc ne spun că astfel de instalații au existat și la Darabani sau Bajura. Și atunci, ca și acum au fost persoane care zădărniceau combaterea bolilor. Indolența unor funcționari, nedeclararea bolnavilor contagioși, refuzul unor medici de a-și face meseria au îngreunat lupta cu boala în zone precum Basarabia. Tifosul a făcut victime și în vestul Europei în timpul războiului. Însă, acolo, datorită măsurilor luate, boala a rămas în tranșee și nu a afectat populația civilă.
Cazuri de tifos au fost înregistrate și în anii interbelici, deși foarte puține și fără a lua forma unei epidemii. În schimb, al Doilea Război Mondial, lipsurile cauzate de acesta și foametea care i-a urmat a dus o recrudescență a bolii. Cei mai afectați au fost de această dată prizonierii de război, însă și populația civilă a avut de suferit serios. Cu toate acestea, nu s-a mai atins nivelul de îmbolnăvire din anii 1917-1918.
Sfârșitul Primului Război Mondial a pus lumea în fața unei noi provocări medicale. În primăvara lui 1918, în Statele Unite și în Spania au fost înregistrate primele decese cauzate de o gripă misterioasă. Avea să fie numită „Gripa Spaniolă”, nu pentru că ar fi apărut acolo, ci pentru că Spania fiind neutră în acest război, presa a putut scrie liber pe marginea subiectului. Este considerată cea mai mare epidemie cunoscută de omenire, care a decimat comunități întregi, numărul victimelor fiind estimat la peste 50 milioane de persoane. Răspândirea virusului a fost facilitată de mișcarea trupelor pe front. Țările aflate în război au vorbit puțin despre acest flagel, iar despre cei morți din cauza bolii s-a vorbit și mai puțin. Toată atenția a fost îndreptată spre eroii din timpul războiului. Persoane foarte cunoscute din țară și din lume au căzut victime acestei molime, printre care generalul Eremia Grigorescu sau sociologul Max Weber. Inclusiv Regina Maria a suferit de gripă spaniolă.
După cum se vede, spațiul românesc a înfruntat de-a lungul istoriei multe epidemii și boli care păreau că aduc sfârșitul lumii. Oamenii din vechime nu au avut nici sistemul medical, nici infrastructura medicală, nici medicamentele pe care le avem noi. Nu au avut nici măcar un stat care să gândească politici de combatere a bolilor în mod serios, cu excepție pentru ultima 150 de ani. Și totuși oamenii au trecut peste aceste necazuri. Istoria ne arată că măsurile administrative, solidaritatea în comunitate și tratarea cu seriozitate a problemei ne ajută să limităm efectele unor astfel de molime.
Spre deosebire de oamenii din trecut, noi știm astăzi forte bine că frica nu ajută la nimic, știm că panica ne încurcă să luăm decizii corecte și mai știm că ignoranța poate duce la adevărate tragedii. Acum două sute de ani, trei sute de ani, strămoșii noștri și-ar fi dorit să aibă miniștri care să le comunice zilnic situația, și-ar fi dorit să aibă guvern care să blocheze stocurile de medicamente în țară și să transforme producția industrială pentru asigurarea necesităților medicale, dar nu au avut. Lor le putem tolera că puneau bolile pe seama alinierii stelelor, dar astăzi, nouă nu ne putem tolera asta. Știm că de sute de ani au existat boli, epidemii, morți. Dar noi ne încăpățânăm să credem că acest virus este creat în laborator, de o mare putere. Acum o sută de ani, sau două sute, Israelul nu exista, iar Statele Unite și China sigur nu aveau capacitatea de a produce ciuma sau holera în laborator. Și totuși oamenii mureau în urma epidemiilor.
De unde nevoia asta de a pune în locul explicațiilor raționale ceva conspiraționist? De ce refuzăm să privim lucrurile firesc și să acționăm ca atare, și punem toate relele pe seama lui Rotschild, Soros, masoni și alte invenții? De ce ținem să facem celebri și să îmbogățim șarlatanii cu site-uri fantomă? De ce ne aliniem așa ușor propagandei care fie induce panică, fie cultivă nepăsarea și indolența? La fel ca strămoșii noștri, avem de trecut peste o mare încercare. Ce contează de unde a pornit ea? Conspirațiile sunt certitudinile mediocrilor, celor care caută răspunsuri facile. Nu ne ajută asta deloc, mai mult, bagă dihonie între oameni atunci când au cel mai mare nevoie de unitate.
Astăzi, noi nu avem voie nici să ne plângem, nici să ne fandosim cu ipocrizii spectaculare. Avem cu ce lupta împotriva bolii, trebuie doar să ne asumăm realitatea. Trebuie să renunțăm la câteva drepturi pentru o perioadă de timp, să înțelegem odată că este imperios necesar acest lucru. Exemplele din trecut, dar și cele prezente ne arată că măsurile administrative și civile au cel mai mare efect în combaterea molimelor. Sunt mulți oameni în jurul nostru iresponsabili și indiferenți, care vor încerca să profite de necazul celuilalt. Important este ca cei mai mulți dintre noi să arătăm putere de jertfă, să lăsăm rațiunea să acționeze, să nu deznădăjduim, pentru că și la 1347 și la 1665 sau la 1830, în final viața a învins. Cum au spus unii: „Să nu dăm mâna astăzi, ca să ne putem îmbrățișam mâine”.
(Alexandru D. AIOANEI, foto:
Historia,
iromeni.com)
Ultimele articole
NU DE NOTA 10, CI DE 11! Viitorul Darabani, campioana României la futsal ”Copii de mare caracter” FOTO
”O victorie meritată, copiii au demonstrat că au fost mai buni. Îi felicit pentru că au dat dovadă de mare caracter” ne-a mărturisit antrenorul principal al echipei, prof. Ovidiu Ștefănucă, care a mai ținut să precizeze că un mare merit în obținerea acestei performanțe deosebite aparține și prof. Mihai Rusu. De asemenea, directorul Școlii Gimnaziale ”Leon Dănăilă” a mulțumit prin intermediul publicației Darabaneni.ro și asistentului medical Mihai ... continuare »
Centru de Excelență cu cinci discipline deschis la Darabani GALERIE FOTO&VIDEO
”Trebuie să recunosc că în calitate de director al școlii, am aşteptat cu multă emoţie acest moment care marchează deopotrivă profesionalismul cadrelor didactice cât şi potenţialul fantastic al elevilor noştri. Am trăit momente de bucurie cu fiecare reuşită de-a lor şi sunt mândru că fac parte dintr-o echipă care a pus învăţământul dărăbănean pe harta performanţelor şcolare. Recunoştinţa mea se îndreaptă şi către părinţii elevilor, ... continuare »
Matei Vișniec, la Darabani: „Cred foarte mult în destinul cultural al orașelor mici” GALERIE FOTO
Ediția din 2022 a Festivalului Zilele Nordului a găzduit un eveniment cultural de excepție. Matei Vișniec este un nume care atrage atenția la orice eveniment cultural din orașele mari și nu doar din România, iar faptul că duminică, 14 august, el și-a făcut timp să vină pentru câteva ore la Darabani, este un fapt deosebit. Nu îți este dat de prea multe ori în viață, să-l întâlnești, într-un orășel de la marginea țării, pe cel mai jucat dramaturg român ... continuare »
ZN Show total în Poiana Teioasa GALERIE FOTO & VIDEO
The Kryptonite Sparks au deschis seara de sâmbătă a concertelor din Teioasa, ziua cea mai fierbinte a festivalului. Rockerii botoșăneni au devenit deja o prezență obișnuită a festivalului, iar muzica lor e din ce în ce mai bună. Dar, scena a ”explodat” cu rockul popular al ucrainenilor de la Hydamaky, iar spectatorii au fost în delir, la un moment dat încingând o horă în Poiana Teioasa. Muzicienii de peste Prut ne-au reamintit de drama prin care trece poporul ... continuare »
Tânără din Darabani, admisă prima la o universitate militară FOTO
A jucat fotbal feminin, cântă la chitară, a practicat karate și țintește spre o poziție de comandă în Armata Română. Teodora Avasiloaie spune că nu se simte diferită de elevii care doresc să facă performanță, cu toate acestea ceva o deosebește de colegii ei de generație. Este o fire perseverentă, dispusă să lupte împotriva clișeelor, pregătită să calce pe cărări nebătătorite, cu obiective clare ce țintesc sus de tot. A fost admisă cu prima medie la ... continuare »