Puțini au pus atât de mult suflet și dedicație în slujba comunităților din care provin așa cum a făcut-o învățătorul Ion Hrițcu din Bajura. Destinul său se confundă cu cel al satului și al sutelor, poate miilor de elevi cărora le-a marcat destinul. Darabaneni.ro vă prezintă o poveste de viață petrecută undeva într-un sat de margine, pe o frontieră care nu ar fi trebuit să existe.
A slujit școala bajureană din 1970. I-a rămas fidel satului său natal. Nici nu i-a trecut prin gând că ar putea trăi în altă parte decât printre ai lui. Afirmă foarte mândru că, pe linie maternă, se trage din una din marile familii din Bajura, Ichim: ”Eu fac parte dintr-o familie mare a Bajurii după mamă, familia Ichim. Aici în Bajura sunt câteva familii mari: Mihăilă, Merticaru, Ichim, Tudosă, Ilaș. Acum s-a mai subțiat linia aceasta de Ichimeni, dar oricum, suntem ai locurilor. Știu foarte bine că bunicii mei dinspre mamă au vițe vechi pe aceste locuri. Spuneam că bunicul a fost un om de mijloc. Nu a fost un bogătaș, nici sărac pentru vremea aceea. Așa îmi închipui eu după cele care mi s-au povestit și pe care le-am văzut cu ochii mei. Sunt născut în 1949, deci am prins ceva și din vechea rânduială (…)”.
Istoria familiei se întinde pe ambele maluri ale Prutului, iar copilul Ion a crescut privind la satele de partea cealaltă și ascultând poveștile bunicului Ilie Ichim, un gospodar cu moară pe Prut, care înainte de război avea mulți prieteni în satele de pe malul drept. A cumpărat și a mai moștenit de la părinții lui o bucată de pământ, care mergea de la casa unde stătea, undeva sus, pe malul Prutului. De la casa lui până la Prut era un kilometru distanță. ”Nu mai erau case, era ultima casă spre Prut. Revenind la ceea ce spuneam la început, bunicul avea 8 ha de pământ de la casă la el până la Prut, inclusiv malul Prutului. Acolo pe Prut avea moară. Avea prieteni nenumărați și de o parte și de alta. Se mergea la nunți, la cumătrii, la botezuri, la fel de fel de hore câmpenești. Obiceiurile de o parte și de alta a Prutului erau cam aceleași. Chiar portul național era același, strigăturile la nuntă, la cumătrie erau aceleași și pe o parte și pe alta. Cel puțin în partea aceasta, a satelor de lângă Prut”.
Tatăl învățătorului, Dumitru Hrițcu, era originar din Hudești, dar mama sa, rămasă văduvă, s-a stabilit în Bajura. O fost un model pentru fiul său. A muncit de tânăr la diferite familii boierești, de o parte și de alta a Prutului, la Molnița, la Nouă Suliți. A fost și veteran de război, un erou, nu doar pentru că familia l-a considerat așa tot timpul, ci pentru faptul că printr-un gest al său a scăpat de la încercuire câteva zeci de mii de soldați români și germani, la Stalingrad.
Copilăria trăită pe graniță, poveștile bunicului și tatălui, toate acestea i-au generat un interes deosebit pentru ceea ce este dincolo de hotarul impus definitiv în martie 1944: „Pe mine m-au preocupat totdeauna românii de oriunde, dar mai ales aceștia pentru că mama și bunicul meu îmi povesteau atât de multe lucruri despre cei de peste Prut. În mintea mea imaginară localizam oamenii unde stau. Bunicul îmi arăta: Uite, acolo stă cutare! Casa bunicului fiind sus, noi fiind mai sus decât ei, am putut să aflu o serie de lucruri imaginându-mi doar. În același timp îmi imaginam cât de frumos era, mergeau flăcăi cu fetele la horă în Costiceni, la horă în Drepcăuți, la horă în Șendreni”.
Aceste călătorii imaginare, plus o pasiune extraordinară pentru istorie l-au făcut să sfideze realitățile politice dificile de la finalul anilor '80 și să caute contacte cu cei de dincolo. A îndrăznit să intre în vorbă cu unii din românii care pășteau animalele pe malul celălalt, cei mai mulți erau reticenți, vorbim totuși de anii 1988-1989, dar a găsit totuși o persoană care s-a arătat dispusă să-i facă o chemare. Învățătorul Ion Hrițcu dorea să vadă satele despre care îi povestea bunicul său, dar cel mai mult dorea să vadă Hotinul, cetatea lui Ștefan cel Mare și orașul în care mama sa, timp de doi ani a mers pe jos de la Bajura pentru a îngriji pe primul ei soț, ce era internat acolo, suferind de o boală foarte grea.
În vara anului 1989, împreună cu soția și cu mașina plină de cadouri a trecut, nu fără emoție și nu fără să fie controlat serios, vama pe la Siret în URSS, cu intenția de a vizita satele pe care le vedea de pe dealurile Bajurii. Avea la dispoziție șapte zile să viziteze tot ce și-a propus. Nu s-a oprit doar la zona de nord a vechii Moldove, după ce a vizitat Hotinul și Cernăuțiul a coborât până la Bălți și Chișinău. A întâlnit oameni diverși, unii mai prietenoși, alții mai puțin, unii mai deschiși la vorbă și la suflet alții mai reci. Era clar totuși că lumea în care a ajuns era diferită față de cea din care provenea: „Vă spuneam că așezările pe care mi le povestea bunicul le vedeam în mintea mea. Ei, acum le-am găsit altfel decât mi le imaginam eu. Puțin din ceea ce îmi povestea bunicul mai exista, viața asta rustică pe care o vedeam eu în cuvintele bunicului, aproape că nu mai…, era cu totul altceva”.
În anii '70 a participat de mai multe ori, cu elevii, la concursul „Prietenii grănicerilor”. A câștigat în total patru locuri I, de trei ori au urcat consecutiv pe prima treaptă a podiumului. Concursul a fost o șansă pentru mulți elevi de a vedea țara, marea, de a se întâlni cu alți copii din alte județe, într-o vreme în care aceste lucruri nu erau chiar la ordinea zilei. Deși erau abonați la premii, faptul că erau de undeva din nordul Moldovei i-a privat de cea mai frumoasă recunoștință, participarea la o fază internațională a competiției, într-una din țările din cadrul Tratatului de la Varșovia. În locul dărăbănenilor au mers copii de la Palatul Pionerilor din București. Acest fapt l-a dezamăgit atât de mult încât a refuzat să mai participe la această competiție, cu toate că avea deja o mică faimă printre ceilalți profesori coordonatori de astfel de echipe.
Ion Hrițcu a fost un dascăl devotat al școlii și iubit de elevi. A fost așa și pentru că a avut modele pe plan local. Învățătorul pensionar de astăzi vorbește la superlativ despre cei care, înaintea sa, au marcat destinul școlii din Bajura. Dascăli precum Iancu Duzinschi sau Antonie Colac, ultimul originar din Costiceni, de peste Prut, sunt printre cei amintiți mereu ca omeni care au influențat generații de copii. Nu s-a gândit niciodată că ar putea pleca din satul său: „Când ajungeam în alte locuri, voiam să stau mai mult acolo, dar totuși să mă întorc aici. Eu le spuneam și la colegii mei: Eu nu mă duc de aici. Aici m-am născut, aici am învățat, eu cu acești oameni, pe care i-am găsit, pe care i-am învățat, fie că pleacă ei înaintea mea sau plec eu înainte, rămân”. În Bajura și-a crescut și cei trei copii ai săi: doi băieți și o fată, care au ajuns oameni mari, cum se spunea odinioară, unul ofițer, altul inginer iar fata medic oftalmolog.
A ieșit la pensie în 2017, dar păstrează legătura cu școala. Încă mai merge să-și întâlnească foștii colegi și să mai vadă sălile de clasă în care a modelat destine timp de 47 de ani. Foștii elevi își aduc aminte de învățătorul lor, îl sună sau îl vizitează când au ocazia. Printre elevii care i-au trecut prin mână își aduce aminte cu mândrie de Merticariu Amalia, Merticariu Dumitru, Niță Radu, Axinte Mădălina, Smochină Mădălina, aceștia fiind doar unii, ei au fost mai mulți și e dificil să fie enumerați toți.
Învățătorul Ion Hrițcu a fost foarte activ și în politică, fiind 16 ani consilier liberal în cadrul Consiliului Local Darabani. Spune că s-a retras pentru a lăsa locul și celor mai tineri, prea se repetau aceleași nume și aceleași figuri pe listele de partid. A rămas în continuare membru PNL, cu puternice convingeri liberale, deși, după cum spune „politica partidului a luat-o razna”.
Un dascăl devotat, un om al cetății, iubit, apreciat, în același timp de o discreție rară, învățătorul Ion Hrițcu a fost și este unul din puținii oameni care, așa cum spune un consătean de-al său, „impune respect”. Joi, 6 ianuarie 2022, a împlinit 73 de ani, o viață de om purtată cu demnitate. Îi urăm cu această ocazie La mulți ani cu sănătate! (Alexandru D. AIOANEI)
Ultimele articole
NU DE NOTA 10, CI DE 11! Viitorul Darabani, campioana României la futsal ”Copii de mare caracter” FOTO
”O victorie meritată, copiii au demonstrat că au fost mai buni. Îi felicit pentru că au dat dovadă de mare caracter” ne-a mărturisit antrenorul principal al echipei, prof. Ovidiu Ștefănucă, care a mai ținut să precizeze că un mare merit în obținerea acestei performanțe deosebite aparține și prof. Mihai Rusu. De asemenea, directorul Școlii Gimnaziale ”Leon Dănăilă” a mulțumit prin intermediul publicației Darabaneni.ro și asistentului medical Mihai ... continuare »
Centru de Excelență cu cinci discipline deschis la Darabani GALERIE FOTO&VIDEO
”Trebuie să recunosc că în calitate de director al școlii, am aşteptat cu multă emoţie acest moment care marchează deopotrivă profesionalismul cadrelor didactice cât şi potenţialul fantastic al elevilor noştri. Am trăit momente de bucurie cu fiecare reuşită de-a lor şi sunt mândru că fac parte dintr-o echipă care a pus învăţământul dărăbănean pe harta performanţelor şcolare. Recunoştinţa mea se îndreaptă şi către părinţii elevilor, ... continuare »
Matei Vișniec, la Darabani: „Cred foarte mult în destinul cultural al orașelor mici” GALERIE FOTO
Ediția din 2022 a Festivalului Zilele Nordului a găzduit un eveniment cultural de excepție. Matei Vișniec este un nume care atrage atenția la orice eveniment cultural din orașele mari și nu doar din România, iar faptul că duminică, 14 august, el și-a făcut timp să vină pentru câteva ore la Darabani, este un fapt deosebit. Nu îți este dat de prea multe ori în viață, să-l întâlnești, într-un orășel de la marginea țării, pe cel mai jucat dramaturg român ... continuare »
ZN Show total în Poiana Teioasa GALERIE FOTO & VIDEO
The Kryptonite Sparks au deschis seara de sâmbătă a concertelor din Teioasa, ziua cea mai fierbinte a festivalului. Rockerii botoșăneni au devenit deja o prezență obișnuită a festivalului, iar muzica lor e din ce în ce mai bună. Dar, scena a ”explodat” cu rockul popular al ucrainenilor de la Hydamaky, iar spectatorii au fost în delir, la un moment dat încingând o horă în Poiana Teioasa. Muzicienii de peste Prut ne-au reamintit de drama prin care trece poporul ... continuare »
Tânără din Darabani, admisă prima la o universitate militară FOTO
A jucat fotbal feminin, cântă la chitară, a practicat karate și țintește spre o poziție de comandă în Armata Română. Teodora Avasiloaie spune că nu se simte diferită de elevii care doresc să facă performanță, cu toate acestea ceva o deosebește de colegii ei de generație. Este o fire perseverentă, dispusă să lupte împotriva clișeelor, pregătită să calce pe cărări nebătătorite, cu obiective clare ce țintesc sus de tot. A fost admisă cu prima medie la ... continuare »
În 17 iulie Darabaneni.ro a împlinit 11 ani cu bune şi cu rele. Orice drum are un început, dar şi un sfârşit. Dumnevoastră, cititorii, dar mai ales Dumnezeu ne va îndruma calea în continuare.
Tânăr și entuziast fiind, ai p... Darabaneni.ro…Cui mai folosesc astăzi?
