Daca doriti sa va spuneti parerea despre acest site, despre continutul sau, sau despre un subiect care va preocupa, nu ezitati sa ne lasati un mesaj in cartea de oaspeti!

" href="social/6-ani-de-darabaneni-roa-cui-mai-folosesc-astazi/">continuare
Ioan Iftincai, lectia de geografie si viata

Deși născut la Smârdan, numele profesorului Ioan Iftincăi sau „Ioniță”, așa cum era strigat de apropiați, se confundă cu învățământul dărăbănean. A fost în slujba geografiei 35 de ani, iar peste 60 dintre foștii săi elevi i-au călcat pe urme devenind, la rândul lor, profesori de geografie. Se mândrește cu cele 16 participări la Olimpiada națională de geografie, unde a obţinut 8 premii, dintre care un loc doi și un premiu special. A fost membru al Asociației Internaționale Greenpeace participând la două congrese: Amsterdam (1996) și Zurich (2004). În 1993, împreună cu medicul Mihai Leuștean se plimba pe străzile Vichy-ului într-o Dacie cu numere de Botoșani. Pe lângă activitatea didactică și de cercetare, pe lângă laboratoarele de geografie, colecțiile de roci sau participările la conferințe și congrese de profil, de numele profesorului Ioan Iftincăi se leagă și înființarea Stației Meteorologice din oraș. Nu în ultimul rând, profesorul dărăbănean și-a pus semnătura pe o monografie a comunei sale de baștină, Suharău, și pe o carte de amintiri pe care a intitulat-o „De ţi-i dor de satul tău...Smârdan-caleidoscop sentimental”.
Toamna, când bătrânii spun că se numără bobocii, eu am pornit să aflu povestea vieții a doi dintre cei mai celebri profesori dărăbăneni, dar a căror viață a stat mereu în umbra aparențelor. Evident, primul este profesorul Iftincă, al doilea îl veți descoperi curând. Numele Ion Iftincă nu mai are nevoie de nici o prezentare, însă atunci când „sapi”, când te cufunzi în povești, când iei firul amintirilor de la începuturi, descoperi un om mult mai complex decât un simplu slujitor al catedrei. Fire dinamică, măcinat întotdeauna de întrebări și aflat mereu în căutarea răspunsurilor, profesorul care a purtat generații de elevi din străfundurile pământului până în înaltul stelelor, nu se sfiește să-și recunoască păcatele adunate într-o viață de om. Cât despre împliniri, spune că nu este mai mare bucurie pentru un profesor decât să vadă că peste ani, oamenii țin minte ce au învățat de la el.
„...Eram singurul copil printre oamenii mari”


De la liceu...la facultate

Amintește cu nostalgie de Iașiul studenției, un oraș boem, în care restaurantele erau pline de scriitori, profesori universitari sau artiști. Ascult și parcă mă încearcă un sentiment de invidie. Cine nu și-ar aminti cu plăcere de anii tinereții în care se pierdeau nopțile alături de personalități precum Grigore Elisei, Nicole Țațomir, George Lesnea sau Dionisie Vitcu. Fără nici un regret afirmă că i-a plăcut tot în Facultate. „Iașiul, la timpul respectiv, era un oraș cum ar fi Botoșaniul acum. Am cunoscut cum a crescut Iașiul, chiar în acea perioadă comunistă când se construia enorm. În timpul studenției am avut prieteni de la toate facultățile, am fost foarte apropiat de scriitori precum Grigore Ilisei sau mai ieșeam cu decanul de la Drept, de la acea dată Nicolae Țațomir. Am trăit într-un Iași boem. Acum nu cred că mai este așa, cred că emanciparea este prea mare. Am stat la vin cu traducătorul lui Esenin, George Lesnea sau actorul Dionisie Vitcu”.
Drumul spre catedră…via Coşula
După finalizarea studiilor universitare a vorbit cu șefa de promoție de atunci să ocupe postul de la Bucecea unde exista singurul loc de profesor de geografie, pentru ca el, de la o școală de sat, să meargă în locul ei. Acest lucru a fost posibil și pentru că acea colegă avea loc asigurat la Universitate. Partidul nu i-a permis accederea la postul de profesor al liceului din Bucecea şi a optat pentru Pașcani, asta și pentru că i se promisese un loc la o școală din Iași. Șeful Secției de Învățământ a raionului Botoșani l-a cerut înapoi și l-a repartizat la școala din Coșula. Povesteşte cu satisfacție de aceste momente vorbind doar la superlativ despre oamenii care i-a întâlnit acolo. Cele mai frumoase momente sunt legate de formațiile de lăutari din zonă care în timpul războiului au încântat publicul vienez.

„Pentru că la admitere am reușit al patrulea, profesorul Erhan a selectat câțiva băieți pentru un curs de geochimie, dar după un semestru mi-am dat seama că nu îmi place și am renunțat. Erau puține licee pe atunci în județ. La Darabani, cel care a depus eforturi consistente pentru înființarea liceului a fost preotul Zaharia Arnăutu. La Vorniceni liceul era de câțiva ani, iar profesoara plecase, și atunci m-au chemat. De la Vorniceni am făcut cerere de transfer la Darabani, pe atunci posturile libere se afișau iar eu am zis că Darabaniul este mai aproape de casă. În 1970 am venit la Darabani profesor de geografie la Școala Generală nr. 1. M-am simțit foarte bine atunci când am venit, pe unii colegi îi cunoșteam, spre exemplu pe Ilie Ciobanu, iar Huțanu era din comună de la mine. Când am terminat Facultatea am avut profesori care m-au rugat să rămân să fac și eu doctoratul. Atunci nu mi se părea o chestie extraordinară, dar astăzi îmi pare rău că nu l-am făcut” ne dezvăluie profesorul.
„Astăzi se aplică mai puțin principiile democratice decât atunci principiile socialiste”

Adolescentul care venea cu căruța la Darabani și apoi studentul de la Iași nu gândea că va profesa vreodată în oraşul de pe malul Prutului. Discuția curge foarte dinamic, fără a evita anumite episoade sau opinii pe care alții le-ar ascunde din diverse motive sau chiar din ipocrizie. „Am avut șansa, și chiar asta o regret, să plec la „Ștefan Gheorhiu” (n.r.-actuala Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative). Nu eram membru de partid. Secretarul de partid de la Suceava nu știu de unde a aflat de mine, dar vroia să mă trimită acolo și să mă întorc să lucrez la Suceava. Eu am crezut în etica și egalitatea socialistă dar am văzut că nu se aplica, și totuși mai degrabă se aplica atunci decât se aplică astăzi legile. Dacă, cineva avea atunci un necaz nu se putea să nu i se rezolve problema. Astăzi se aplică mai puțin principiile democratice decât atunci principiile socialiste”, ne-a mărturisit cadrul didactic.
Anii de început la Darabani i-au lăsat amintiri frumoase. Oamenii și dorința de a realiza ceva, de a face lucrurile cât mai bine și-au pus amprenta asupra activității profesorului Iftincăi. „Primii ani la Darabani au fost foarte buni, am avut inspecții, am făcut colecții de plante, de roci, bibliotecă geografică, fără a fi membru de partid. În 1974 s-au făcut niște permutări de clase între liceu și generală iar de la liceu profesoara de geografie Smaranda Horeanu a plecat. Atunci am ajuns eu la liceu, în 1974, când director era Gheorghe Pleșca. După ce am venit la Darabani, imediat m-au pus șeful comisiei metodice a profesorilor de geografie din zonă și am mai fost până aproape la pensie președintele cercului pedagogic”.
„Să știi că mi-a plăcut grozav geografia”

Orice povestioară se leagă de dragostea pentru natură. Și-a iubit meseria și cu atât mai mult disciplina pe care a predat-o. A luat la pas dealurile și văile din zona Darabaniului pentru a descoperi fenomene geografice și a le explica. A înțeles cel mai bine că pentru elevii săi o plimbare pe coama unei creste sau în zona unor alunecări de teren sau într-o pădure unde mai creștea laleaua pestriță face mai mult decât zece manuale sau lecții la clasă. A adunat roci, fosile, fotografii din diferite zone ale țării care străjuiau ca într-un tunel inițiatic intrarea în laboratorul de geografie, pe peretele căruia, în spate, a fost pictată de către Lorel Bărboi în 1987 Valea Prahovei, pictură făcută chiar și la lumânare.
Chestionat despre cea mai mare performanță de la catedră, nu ezită nici un minut şi afirmă: „Să ştii că mi-a plăcut grozav geografia. Cea mai mare performanță a fost că am avut 16 participări naționale la olimpiadă. Prima participare la o olimpiadă națională de geografie a fost cu Mioara Acsinte astăzi Irimiea. Până am ieșit eu la pensie nici un profesor nu avea atâtea participări la faza națională. La 8 din acestea am luat premii. Din acestea Dumitru Mihăilă a luat un premiu special, după care Cristina Măciucă care merita premiul I dar atunci nu s-a dat și a luat locul II. Am realizat multe materiale didactice de concepție proprie, unul dintre ele a fost un mecanism de aflare a orei pe orice loc al globului”. Dar pe lângă toate acestea, poate cea mai mare realizare o reprezintă cei aproximativ 60 de foști elevi care astăzi îi calcă pe umeri predând geografia generațiilor mai tinere.
Stația Meteo, o mare realizare. Doina Melinte, invitata prof. Iftincăi la Darabani

„Nu am scris în carte aceasta de amintiri, dar poate cea mai mare realizare pentru Darabani este Stația Meteo. Datorită mie s-a înfiinţat aici. Tu iar ai să spui că-i laudă, dar așa a fost. Întotdeauna toamna apar o serie de fenomene meteorologice specifice zonei dintre care cele mai întâlnite sunt cețurile și scăderile de temperatură. Am făcut foarte multe referate la Ministerul Învățământului pentru că știam că aici la Darabani se petrec aceste fenomene. Am muncit ani de zile, și au semnat atunci și conducerea școlii și organizația de partid că își asumă funcționarea Stației Meteo. Institutul Meteorologic trebuia să ofere doar aparatura. Am avut colegi care m-au susținut. Directorul de atunci al Institutului Meteorologic, Amăriucă Mircea, m-a sprijinit. De la Darabani cel mai mult m-a ajutat domnul Octav Buchi. A fost o emisiune radio făcută la Darabani atunci și m-au chemat și am dat un interviu special unde am vorbit despre necesitatea Stației Meteo la Darabani. Mi s-a propus să fiu director acolo, dar nu meritam. Dragostea mea cea mai mare a fost învățământul. Nu mi-a plăcut nimic mai mult decât să împărtășesc copiilor din ceea ce știu”. În 2001 profesorul Ioan Iftincăi a inițiat la liceul din localitate un Centru de informare, documentare și consiliere pentru tineret finanţat din fonduri europene. Astfel, a reușit să o aducă în vizită la Darabani pe celebra sportivă Doina Melinte originară din comuna Hudești.

„Important este ca atunci când te uiți în oglindă să nu-ți fie rușine de tine”

Cu toate acestea, profesorul nu se declară un om împlinit, în primul rând datorită firii sale care l-a făcut să nu fie mulțumit pe deplin niciodată. Ca pedagog, a fost un nonconformist, a încercat mereu să facă orele altfel decât erau în programă sau în manual. La inspecția de gradul I a organizat fiecare oră într-un mod diferit, astfel că a captat nu doar atenția elevilor ci și a supervizorilor. Profesorii, captivații fiind de ore, nu au mai scris la timp procesul verbal. Deși a fost ofertat pentru postul de director a refuzat de fiecare dată.

Citiţi pe aceeaşi temă:
INTERVIU Prof. Liviu Hutanu, scoala de ieri si de azi
Prof. Constantin Guceanu, darabaneanul pentru care performanta este un stil de viata
Prof. Gheorghe Plesca, ultimul director ales al liceului din Darabani
RESPECT Prof. Lucia Stoian: „Lucrurile mari se fac din cele mărunte”
Adauga un comentariu
Ultimele articole

50 de evenimente și concerte la care au participat 8000 de persoane, acesta este bilanțul celei de a zecea ediții a Zilelor Nordului, care a avut loc în 3-6 august la Darabani, cel mai nordic oraș al României. Vârful de audiență al festivalului a fost seara de vineri, când 2000 de persoane au participat la concertul Subcarpați din Poiana Teioasa. În aceeași seară au urcat pe scena Baba Dochia, Parov Stelar și ucrainenii de la Haydamaky. Cu casa plină s-au ... continuare »

Cea mai populară trupă prezentă ediția a 10-a a Zilelor Nordului a fost Subcarpați, care este prezentă pentru a 3-a oară la festivalul care promovează orașul Darabani în toată țara și chiar dincolo de granițe. Ritmurile electro și hip-hop în simbioză cu folclorul au electrizat efectiv Poiana Teioasa, înregistrând recordul de audiență în seara zilei de vineri. În pauza dintre Subcarpați și Haydamaky nu prea se mai găsea bere rece în Poiană, și datorită ... continuare »

Unii dintre invitați susțin ateliere pentru festivalieri: scriere de versuri (Doru Pușcașu), libertate și fericire în muncă (Doru Șupeală de la Hacking Work), well-being pentru tineri (Teodora Popescu și Raluca Bejenariu de la Asociația În Dialog), min-maxing life (Sebastian Mahu) și producție de film (Anamaria Antoci). Diana Stafie facilitează primul atelier de foresight pe tema #viitorurilor comunităților mici din România, cu participarea a 20 de invitați din ... continuare »

Ultimii trei ani au adus școlii dărăbănene performanțe solide la disciplina Istorie. Să obții trei ani la rând locul I pe județ la olimpiada de profil, nu este un lucru ușor, și presupune multă muncă și pasiune. După Alexandra Gălușcă în 2020 și Rareș Mandache în 2022, Adriana Teioșanu, Andreea Timofte, Denisa Cliveț și-au adjudecat toate cele trei locuri de pe podium, la faza județeană a olimpiadei în 2023. Mai mult, punctajul bun obținut de Andreea ... continuare »

După rezultatul extraordinar de la etapa județeană a Olimpiadei de Istorie, școala dărăbăneană a mai primit o veste excelentă. S-au dublat șansele pentru obținerea unui rezultat bun la etapa națională. În urma redistribuirii locurilor la nivel național, eleva Andreea Timofte, din clasa a VIII-a D, de la Școala „Leon Dănăilă”, a primit dreptul de a participa la faza națională a Olimpiadei de Istorie. Andreea a obținut la ... continuare »

Dărăbănenii se pot mândri cu încă un academician ”Gândul și sufletul meu se leagă…”