Politica şi fotbalul

Românii sunt un popor special. Înzestraţi cu de toate. O glumă prin care Dumnezeu le-a oferit românilor cele mai diverse şi alese forme de relief şi  bogăţii ale  pământului, discriminând oarecum celelalte popoare, conţinea următoarea replică divină: „Staţi, să vedeţi, ce popor le dau!”. Românii sunt aşi, fără doar şi poate,  în două domenii: politica şi fotbalul. Suntem o ţară cu 21 milioane de selecţioneri şi un popor de politicieni înnăscuţi, iar restul analişti politici. Cele două se ghidează după o regulă comună: şi în politică şi în fotbal nu există nici o regulă. Ambele au ca şi domeniu de adresabilitate omul: suporterul, respectiv cetăţeanul de rând. Cu toate că latura umană este neglijată uneori.

 Asistăm uneori la situaţii în care noi, suporterii sau iubitori ai fotbalului, punem mai mult suflet decât pun ei, fotbaliştii, pe terenul de joc. Iar după ce ne-am depărtat de urne contăm din ce în ce mai puţin, pentru că ştampila ultimului buletin care dă să iasă din urnă, strigă după tine: „Ciocul mic! Noi suntem la putere!”. Poate de aceea stadioanele din România sunt din ce în ce mai goale, iar prezenţa la vot este din ce în ce mai mică.  Rivalităţile depăşesc uneori bariera normalităţii. Dar ce mai e normal în ziua de astăzi? Fotbalul dă naştere unor orgolii exagerate iar doctrina politică uneori dezumanizează. S-a ajuns ca fraţii să se duşmănească între ei, pentru că simpatizează cu două rivale în plan fotbalistic. Iar doi prieteni vechi nu mai pot sta împreună la o cafea pentru că unul poartă jachetă roşie, iar celălalt de altă culoare. Se spune că religia, partidul şi echipa de fotbal nu se schimbă niciodată. Dar repet, în fotbal şi în politică nu există nici o regulă. Vă mai amintiţi de jucătorul de fotbal Alessandro Nesta? Născut la Roma şi simbolul echipei Lazio Roma pentru care a jucat fotbal 17 ani de zile, s-a transferat la AC Milan in 2002.



 Mutarea avea să fie câştigătoare pentru jucător, câteva luni mai târziu el câştigând competiţia supremă, Liga Campionilor, cu noua sa echipă. După transferul său la echipa din Milano, tatăl său, un suporter înfocat al echipei Lazio, nu a mai vorbit cu fiul său. Aceste lucruri depăşesc sfera normalităţii. În politică şi în fotbal sentimentele sunt foarte uşor reversibile. De la dragoste la ură şi invers, nu este decât un pas. Alianţele se fac şi se desfac. Scopul scuză mijloacele. Rămâne antologică imaginea lui Gigi Becali cu fularul lui Dinamo la gât. Liviu Dragnea a făcut schimb de jachete cu Ludovic Orban,  la ultimile alegeri prezidenţiale. La fel şi în fotbal, cele două echipe fac schimb de tricouri la finalul meciului. Chiar dacă o voce, din tunelul de la vestiare, şopteşte: „Un fleac, i-am ciuruit!” 
                                                                                                  

Postarea comentariilor presupune implicit crearea unui cont de facebook. Sunt interzise postarile multiple ale aceluiasi mesaj (spam) si orice forma de reclama in cadrul comentariilor. Nu sunt permise mesajele cu tenta antisociala, cu caracter xenofob sau rasist, mesajele obscene si injuriile. Va rugam nu deviati de la subiect, nu lansati atacuri la persoana autorului (autorilor) articolelor sau injurii la adresa cititorilor care comenteaza. Sunt interzise comentariile care incita la actiuni ilegale, precum si cele care contin amenintari sau violeaza intimitatea si viata privata a cuiva. Utilizatorul este singurul responsabil de continutul mesajelor si isi asuma consecintele in cazul unor actiuni in justitie. Administratorul acestui site isi rezerva dreptul de a radia comentariile care nu respecta regulile de mai sus si de a restrictiona accesul utilizatorului respectiv pe site. Publicatia Darabaneni.ro nu raspunde pentru opiniile postate in cadrul comentariilor, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Adauga un comentariu