Vremea
Calendar Ortodox
Carte de Oaspeti

Daca doriti sa va spuneti parerea despre acest site, despre continutul sau, sau despre un subiect care va preocupa, nu ezitati sa ne lasati un mesaj in cartea de oaspeti!


Editorial
În 17 iulie Darabaneni.ro a împlinit 9 ani cu bune şi cu rele. Orice drum are un început, dar şi un sfârşit. Dumnevoastră, cititorii, dar mai ales Dumnezeu ne va îndruma calea în continuare. Tânăr și entuziast fiind, ai putere... Darabaneni.ro…Cui mai folosesc astăzi?
" href="social/6-ani-de-darabaneni-roa-cui-mai-folosesc-astazi/">continuare
Horoscop
 

Dr. ing. Cristian Smochina: „Motivația mea a fost tot timpul satisfacția rezultatului



Cristian Smochină a absolvit Facultatea de Automatică și Calculatoare de la Universitatea Tehnică ”Gheorghe Asachi” din Iași, instituție care a alimentat mereu companiile internaționale de IT cu specialiști. Începe să lucreze încă din facultate, dar renunță la job în favoarea unei burse Socrates și a unui proiect de cercetare în Germania. Se întoarce acasă și se înscrie la doctorat pe domeniul în care lucrase şi afară: programe pentru procesarea microscopică a imaginii. A activat doi ani ca asistent universitar, după care pleacă într-un stagiu la Universitatea Tehnică din Viena unde în paralel a lucrat și la o firmă de IT. În 2011 și-a susținut pe aceeaşi temă care o abordase şi în Germania teza de doctorat. Din comisia de doctorat au făcut parte doi profesori din Iași și doi din Viena. A renunțat la mediul academic, și de la sfârșitul anului 2011 lucrează în Viena, în cadrul unei companii ce oferă soluții pentru programe IT în controlul accesului, securitatea managementului și rezervări online, ca dezvoltator de programe IT și management.

Până acum, am realizat interviuri cu persoane care și-au trăit copilăria înainte de 1989 sau imediat după. Cum își trăia adolescența și ce vise purta cu el un tânăr din Darabani la granița secolelor XX-XXI?

Trebuie să recunosc că la acel moment nu aveam un vis concret pe care aș fi vrut să-l urmez. Acest lucru probabil se datora oportunităților relativ reduse de a accesa alt gen de informații în afară de manuale sau povestirile profesorilor. Dar eram foarte curios și dornic să văd, să încerc, să descoper...chiar dacă puțin timid la momentul respectiv.



Ai lăsat o amintire frumoasă dirigintei tale, profesoara Lucia Stoian. Ce alte cadre didactice te-au influențat în anii de liceu?

Înainte de liceu am avut ca și diriginte în școala generală pe D-na Elena Dobrincu (profesoară de română). Chiar dacă niciodată nu am fost un fan al acestui obiect, avea o vorba pe care o zicea foarte des ”bate fierul cât e cald”…a cărei conotație am înțeles-o și apreciat-o după mulți ani.

D-na Stoian a devenit un model pentru mulți dintre elevii pe care i-a îndrumat; dar noi cei care am avut-o ca și diriginte am fost privilegiați. Chiar dacă atunci nu mă interesau decât problemele de matematică, să rezolv cât mai multe și cât mai repede, odată cu trecerea anilor rememorezi întâmplări, comportamente și sfaturi ce devin utile. O parte din motivația pentru muncă a venit de la dumneaei pentru că ne spunea tot timpul să lucrăm cât mai mult (chiar dacă se referea doar la matematică). Modul în care a combinat rigoarea matematică, abordarea analitică și sfaturile prietenești este un lucru foarte rar si merită apreciat.

D-ul Ioan Iftincăi este un profesor de geografie, un prieten și un om cum rar găsești, mai ales în aceste părți ale României. De-a lungul anilor am avut cu el multe discuții constructive și încă din perioada liceului m-a impresionat și motivat cu atitudinea, cu sfaturile dar mai ales cu dorința de a cunoaște și realiza lucruri chiar și la o vârstă la care mulți...renunță. Un om cu o deschidere și o abordare a vieții pe care mulți (chiar și cei mai învârstă) ar trebui să-l considere un model și un reper din multe puncte de vedere.



În 2003 ai intrat la facultate la Iași. Ai simțit vreo diferență între tine și ceilalți colegi care veneau de la licee de renume din Moldova?

Da, atunci am simțit un oarecare disconfort față de reputația pe care deja mulți o aveau tocmai prin prisma liceelor pe care le-au absolvit. După, am realizat (ca și mulți alții) că acel sentiment nu era dat de pregătirea sau capacitățile mele, ci pur și simplu de încrederea în sine cauzată de deschiderea și oportunitățile existente într-un oraș mare. Probabil, de-a lungul anilor, motivaţia a venit din această diferență, dar și din faptul că puțini absolvenți (1 sau 2, cred) ai liceului din Darabani până la momentul respectiv erau studenți ai Facultății de Automatică și Calculatoare. Și atunci, și acum, cred că totul este dat de încrederea în sine; cu cât știi, vezi, citești, descoperi, experimentezi mai multe, cu atât te simți mai stăpân pe tine, dornic de mai multe.

După finalul facultății ai avut o perioadă foarte încărcată, după cum ne-ai mărturisit: doctorat, cercetare, firme de specialitate, stagii de cercetare în străinătate. Unde ai găsit energiile necesare pentru a trece cu bine peste toate?

Trebuie doar să vrei, să exploatezi fiecare oportunitate și să creezi altele. Motivația mea a fost tot timpul satisfacția rezultatului și să pot zice implinit da, eu am facut asta indiferent că era un proiect în firmă sau un articol într-un jurnal. Puterea și sprijinul le primești în primul rând de la familie, în cazul meu părinții, bunica și sora, dar și de la cei apropiați, precum prietena.



Pentru mine a fost o ambiție și o curiozitate de a ști cât mai multe. În final, cunoașterea și experiențele (nu doar cele profesionale) îți dau putere; probabil asta am căutat și încă mai caut.

Mi-a plăcut tot timpul ce am facut; este foarte important să simți că ai ales domeniul potrivit. Probabil de asta am reușit să combin munca în firme IT cu ultimii ani de facultate, și mai târziu cu doctoratul.

O motivație în plus (și multă muncă) a venit odată cu doctoratul și tema de cercetare (continuare a proietului de licență realizat în Germania): software pentru procesarea imaginilor microscopice. Nu credeam că voi ajunge să lucrez într-un asemenea domeniu și să combin cercetarea IT cu cea medicală sau să colaborez cu profesori de la Universitatea Tehnică din Viena sau spitalul AKH Viena.

Aceste oportunități și experiențe profesionale interesante nu le poți refuza indiferent cât de mult efort ar presupune.



Ai afirmat că ai renunțat la cariera universitară, poate temporar. De ce poate temporar? Are mediul universitar un anumit farmec?

Pentru mine mediul universitar a fost clar delimitat în partea academică/didactică și cea de cercetare. După 2 ani ca și asistent mi-am dat seama că pentru un debutant (asistent sau șef de lucrări) partea didactică ocupă mult prea mult timp în detrimentul pregătirii profesionale; din acest motiv am ales să continui colaborarea cu firme. Un cadru didactic în mediul universitar trebuie să fie capabil să combine teoria cu cerințele din piața muncii, să evolueze odată cu ea sau chiar să impună direcția de evoluție, iar acest lucru nu cred că este posibil fară o vastă experiență practică.

În orice interviu de acest fel există un capitol peste care nu se poate trece, cel al oamenilor care ne-au influențat într-un fel sau altul parcursul profesional. Dacă acum ar fi să oferi câteva nume, care ar fi acelea și în ce fel ți-au pus amprenta asupra persoanei și carierei tale?

Sunt două categorii de oameni cu care am avut plăcerea și dificultatea să lucrez și de la care am “furat” multe.

În primul rând sunt profesorii, pe lângă cei din liceu/facultate, aș putea să amintesc pe:

Prof. Mihai Haivas (prof de matematică, Iași) care mi-a dat încredere în forțele proprii;

Prof. Dan Gâlea și Prof. Vasile Manta pe care i-am avut conducători de licență respectiv doctorat și datorită cărora am avut experiențele în universitățile din Germania și Austria;

Prof. Walter Kropatsch (șeful departamentului PRIP, TU Viena, Austria) cu care am avut ocazia să lucrez și să public multe articole, un om sever cu o incredibilă experiență profesională de la care am învățat ce înseamnă cu adevărat perseverența și perfecționismul, dar simplu și amabil în rest.

Pe de altă parte sunt colegii de firmă sau managerii. De la mulți am învățat ce înseamnă să te dedici unui vis sau proiect prin multe ore suplimentare, cum să faci ceva constructiv dar să te bucuri și de hobby-uri.



Care sunt planurile tale de viitor, ai plecat în străinătate cu gândul de a te întoarce într-un timp cât mai scurt?

Nu, totul depinde de oportunități…

Cum se vede Darabaniul de la Viena?

Destul de aproape, dar se simt departe. Deși sunt doar 1000km...nu știu să existe foarte mulți dărăbăneni aici.

Dincolo de activitatea din domeniul IT, care sunt pasiunile tale, cu ce te ocupi în timpul liber, bineînțeles dacă există așa ceva?

Timpul liber a început să apară după finalizarea doctoratului, de fapt după mutarea în Viena. Pănă atunci dar și acum călătoriile și muntele sunt pe primul loc. În ultimii ani am avut ocazia să vizitez multe locații din România și Europa. Am petrecut multe veri cu rucsacul în spate „cucerind” diverse vârfuri din Carpații românești cu peisaje incredibile. Cei din Alpi i-am descoperit (deocamdată) doar pentru ski sau snowboard. În rest, îmi place foarte mult să conduc (noroc că autostrăzile fără limită de viteză din Germania sunt mai aproape) și plimbările cu bicicleta.

La final, te rugăm să transmiți un mesaj pentru cititorii Darabaneni.ro

O atitudine realistă și constructivă. Multă sănătate! (Alexandru D. AIOANEI)



Te-ar mai putea interesa si:  darabaneniCristian SmochinaUniversitatea Tehnica "Gheorghe Asachi"
2:09 pm , 24 Martie, 2013

Postarea comentariilor presupune implicit crearea unui cont de facebook. Sunt interzise postarile multiple ale aceluiasi mesaj (spam) si orice forma de reclama in cadrul comentariilor. Nu sunt permise mesajele cu tenta antisociala, cu caracter xenofob sau rasist, mesajele obscene si injuriile. Va rugam nu deviati de la subiect, nu lansati atacuri la persoana autorului (autorilor) articolelor sau injurii la adresa cititorilor care comenteaza. Sunt interzise comentariile care incita la actiuni ilegale, precum si cele care contin amenintari sau violeaza intimitatea si viata privata a cuiva. Utilizatorul este singurul responsabil de continutul mesajelor si isi asuma consecintele in cazul unor actiuni in justitie. Administratorul acestui site isi rezerva dreptul de a radia comentariile care nu respecta regulile de mai sus si de a restrictiona accesul utilizatorului respectiv pe site. Publicatia Darabaneni.ro nu raspunde pentru opiniile postate in cadrul comentariilor, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


Adauga un comentariu

Poza saptamanii

Darabaneni.ro a revenit după un an la Viișoara, într-o iarnă adevărată ca în nordul Moldovei, pentru a-i ura ”La mulți ani!” veteranului Ghiță Cojocariu, eroul ultimului nostru reportaj, care a devenit în 12 februarie cetățean de onoare al comunei sale natale.

Sondaj
Vă vaccinați împotriva coronavirusului?

   
   
   
   

Slideshow
Stiri nationale si internationale
Clipul saptamanii
Toate drepturile rezervate | Orice reproducere partiala sau integrala a continutului acestui site(fotografii sau texte) se pedepseste conform legilor in vigoare