Daca doriti sa va spuneti parerea despre acest site, despre continutul sau, sau despre un subiect care va preocupa, nu ezitati sa ne lasati un mesaj in cartea de oaspeti!

" href="social/6-ani-de-darabaneni-roa-cui-mai-folosesc-astazi/">continuare
Prof. Constantin Guceanu, darabaneanul pentru care performanta este un stil de viata

Profesor de chimie la Liceul de Științe ale Naturii „Grigore Antipa” Botoșani, dărăbăneanul Constantin Guceanu vorbește cu modestie despre realizările sale ca dascăl. A refuzat funcții de conducere în învăţământ pentru a-şi dedica întreaga activitate elevilor. Este un invitat permanent al centrelor de excelență în chimie, pregătind olimpicii județului. Discipolii săi i-au răsplătit încrederea și munca prin rezultatele obținute la concursuri și olimpiade, una dintre cele mai mari satisfacții ale sale venind de la nepoata sa, Manuela Culică, acum studentă la Medicină, care sub îndrumarea sa a obținut în liceu locul IV la Olimpiada Națională de Chimie.
Domnule profesor, cum au fost anii copilăriei d-voastră, ce amintiri păstrați de atunci și care au fost preocupările elevului Constantin Guceanu în școală primară?
Totdeauna, îmi amintesc cu mare plăcere de anii de școală petrecuți la Darabani. Chipul doamnei învățătoare Florența Boz, bunătatea și înțelepciunea ei, de la care am învățat să citesc, să scriu, să socotesc, revin mereu în amintirea mea, mai ales, că în clasa a IV-a m-a ajutat într-o situație deosebită, fiind nevoit să merg în trimestrul al III-lea doar de câteva ori la școală. Păstrez domnei, ca și profesorilor de la Școala Generală Nr. 1 un respect deosebit pentru modul în care m-au format. La acea vreme, erau un nucleu de profesori devotați profesiei lor, „meseriaşi” care ne insuflau și nouă dorința de cunoaștere și ne modelau caracterele.

Activitățile cultural-artistice care se realizau erau de o calitate deosebită. Se organizau serate sâmbătă seara, unde elevii dansau, erau și concursuri cu premii. Am fost în corul școlii timp de trei ani, am jucat în piese de teatru, am fost membru în diferite echipaje ale concursurilor școlare la nivelul orașului sau județului. Despre copilărie, am numai amintiri frumoase, părinții mi-au dat libertatea de a mă manifesta; având stadionul aproape, eram o prezență constantă în fiecare seară sau duminica pentru a juca fotbal cu Kempes (inginerul Mitru Alupoaie), cu Dan Cucuruzac (astăzi medic veterinar), frații Subotnicu, Ticu Păduraru, Dinu Dragotă.
Dacă nu eram pe stadion, eram pe terenul de sport al şcolii cu fraţii Plugaru, cu eternul meu coleg de grădiniţă, şcoală generală, liceu şi armată, Marcel Chirilă (în prezent învăţătător) și Cornel Chirilă (acum cunoscut om de afaceri din oraș) jucând fotbal sau ca și copii de mingi pentru cei care jucau tenis de câmp. Deseori seara, jucam o miuță pe stradă cu copiii vecinilor sau alte jocuri.
Liceul este locul primelor modele și al primelor planuri de realizare profesională, ce momente v-au marcat adolescența?

Din perioada liceului, am amintiri deosebite din orele de repetiții de la corul liceului, de la Corala "George Enescu", de turneele pe care le făceam cu aceste amsambluri, de concursurile la care participam, de concertele susținute pe scena Ateneului Român, de înregistrările efectuate la radio şi televiziune sub conducerea admirabilului professor Gheorghe Cojocaru.
Știm că v-ați dorit foarte mult să deveniți medic, cât din această dorință s-a transformat ulterior în pasiune pentru chimie?
Pasiunea pentru chimie a existat din gimnaziu, de la primele ore ținute de domnul profesor Petrea Bivoleanu și a fost întreținută prin activitățile de la Cercul de Chimie, de dorința de a apărea în Revista de Fizică și Chimie la rubrica rezolvatorilor de probleme, pentru ca în liceu să întâlnesc și să fii discipolul unei profesoare deosebite, doamna Mărioara Popa, care m-a determinat să continui să ard flacăra pasiunii pentru chimie.
N-a fost să fie să devin medic, fluviul vieții îți oferă mereu alternative și cum, pentru medicină știam chimie organică și fizică, iar chimia anorganică o simțeam (mai ales că 4 ani de zile, neavând catedră de învățător, am activat ca profesor suplinitor de chimie și fizică) n-a trebuit decât să fac un efort să îmi amintesc algebra și analiza matematică pentru a da admitere la Facultatea de Tehnologie Chimică. Aici, ca student, am întîlnit profesori universitari și oameni de excepție, din care a rămas în inima mea doamna profesoară Maria Caproșu.

Prin ce s-a diferențiat studenția d-voastră de ceea ce astăzi tinerii numesc a fi studenție?
N-am fost un student care să studieze zilnic. Citeam doar lucrările de laborator, în schimb, mergeam la toate cursurile. De cele mai multe ori am reușit să ating vârful de formă în sesiune, unde capacitatea de concentrare era maximă și îmi respectam cu sfințenie programul de studiu. Ca student, mergeam la cinematograf, la meciuri de handbal, de fotbal, ieșeam cu colegii la o bere în timpul semestrului sau pentru a face „vidaj de memorie” după un examen, iar sâmbăta sau duminica mai participam și la chefuri. Despre studenții de astăzi, cred că având mult mai multe posibilități de a-și petrece timpul liber, avînd Internet, rețele de socializare, neglijează puțin studiul, nu prea merg la cursuri și asta se vede uneori în pregătirea lor. E doar o părere.
Ca elevi sau studenți toți avem modele sau suntem mereu în cautarea unor astfel de persoane, dar ca profesor mai este valabil acest lucru, au fost colegi mai învârstă care v-au influențat ca tânăr dascăl?
Da, alegerea făcută în 1994 de a opta pentru o titularizare la nivelul orașului Botoșani, unde în domeniul chimiei erau 8-9 profesori extrem de bine pregătiți, m-a ambiționat să citesc constant din specialitate, să rezolv probleme zilnic. La nivelul liceului, am avut un sprijin din partea fostei mele profesoare de liceu, doamna Mărioara Popa. A contat că inspectorul de specialitate a manifestat încredere în mine și deși catedra de la Liceul Sanitar nu era scoasă pentru titularizare, am primit titulatura pe jumătate de catedră la acest liceu. Țin să mulțumesc pe această cale doamnei profesoare Sîrbu Gabriela.

Știm că aveți un palmares foarte bogat, elevii d-voastră fiind mereu printre laureații concursurilor școlare sau olimpiadelor de profil, care a fost cea mai mare performață obținută și care a fost cea mai mare satisfacție interioară care ați trăit-o din acest punct de vedere?
Cei mai mulți dintre elevii pe care i-am pregătit, de amorul meseriei, provin de la Colegiul Național Mihai Eminescu. În primii ani, au fost și elevi de la liceul unde activez. Anul acesta am avut satisfacția ca eleva Teodora Coroamă să acceadă în urma probei de baraj în lotul olimpic lărgit. Faptul că o parte din elevii de la clasă sau cei care se pregătesc pentru concursurile și olimpiadele școlare sau pentru admiterea în învățământul superior au obţinut premii, mențiuni sau sunt astăzi medici sau viitori medici, doctori în chimie, îmi conferă o stare de bine, dar această stare de bine obligă în a fi constant în pregătire de a citi în continuare, de a rezolva probleme, sinteze de compuși organici, pentru a menține ștacheta impusă de mine la un nivel cât mai înalt.
Dacă privim cariera d-voastră pare că ați pus un pariu cu înalta performanță, și că nu prea vă place să pierdeți. Nu vă întreb rețeta succesului, dar vă rog să-mi spuneți care sunt piedicile care le-ați întâmpinat în efortul acesta de face mai mult și mai mult?
Ca să enumăr doar: lipsa unor laboratoare de chimie bine dotate, lipsa de substanțe chimice, insuficienta pregătire pentru proba practică din considerentul mai sus menționat și timpul care îți mai șterge din cunoștințe, se mai uită modul de rezolvare a unor integrale necesare la cinetica si termodinamica chimică.

În timpul liber, ce-i drept cam puțin, îmi place să ascult muzică, mai ales a anilor '80-'90 (cum ar fi ABBA, Boney M. ,Queen, AC/DC), muzică folk, muzică corală (mai ales Madrigal), să citesc literatură beletristică (Paulo Coelho, John Fowles, Gabriel Garcia Marquez, Umberto Eco etc.), urmăresc meciuri din campionate străine sau din cupele europene sau să vizionez de pe Internet clipuri multimedia, cele realizate de George Grama. Căutati pe Youtube clipul multimedia al poeziei ,,Lacrimile” de Lucian Blaga si veți descoperi frumusetea versurilor lui Blaga
Vi s-a oferit vreodată posibilitatea de lucra în învățământul universitar?
Da, dar cu condiția să intru într-o combinație. Pentru mine criteriul esențial era buna mea pregătire în domeniul chimiei organice,aspectul acesta trebuia să primeze și atunci am refuzat.
Ce îi aseamănă și ce îi diferențiază pe tinerii absolvenți de ieri și de azi care devin profesori de chimie?
Absolvenții de ieri erau rezultatul unei selecții serioase în urma unui examen de admitere cu o concurență serioasă (într-un an, concurența la stomatologie a fost de 22,5 pe loc). Cei care intrau la facultate erau, în general, bine pregătiți, inteligenți, capabili la un efort intelectual intens pe toată perioada studiilor. Absolvenții de astăzi (mă refer mai ales la cei care optează pentru cariera didactică) sunt de cele mai multe ori insuficient pregătiți, didactic și științific, fără a manifesta interes pentru autoperfecționarea lor; poate și nivelul de salarizare nu îi motivează.
Credeți că astăzi această invocare a lipsei valorilor, a modelelor, este o realitate sau rezultatul unei comodități personale sau societale?
Cred că lipsa valorilor, a modelelor se datorează faptului că oamenii cu un profil moral impecabil, buni profesioniști au întâmpinat dificultăți sau au fost marginalizați de o societate pentru care primează culoarea politică, lipsa de maniere, de cultură.
În final, vă rog să lăsați un mesaj pentru dărăbăneni și pentru tinerii din această localitate care poate la un moment dat vor alege să se dedice acestui domeniu.
Mă bucur pe această cale de posibilitatea de a transmite toate gândurile bune dărăbănenilor, iar pentru cei tineri le recomand să se aplece spre studiul chimiei, deoarece chimia a fost și va fi o provocare continuă (interviu realizat de Alexandru D. AIOANEI).
Adauga un comentariu
Ultimele articole

Sute de mesaje au invadat mediul online, după dispariția prematură a dărăbănencei. Cei care doresc să-și ia rămas bun de la ea o pot face începând de luni seară, la locuința sa din centrul orașului. Aurelia va fi condusă pe ultimul drum joi, 18 februarie, la prânz. ”Avea un zâmbet și o privire atât de calde cum rar mi-a fost dat să văd. Dumnezeu să o ierte și să o așeze în Împărăția Sa!....Drum lin printre îngeri…Condoleanțe și multă putere ... continuare »

Dărăbăneanca Simona Chițan este deja un nume foarte cunoscut în presa culturală din România. Colaboratoare a mai multor ziare importante precum Evenimentul Zilei sau Adevărul, ea și-a pus semnătura și pe două volume foarte valoroase. Prima carte este un volum de interviuri ”30 de interviuri eveniment“, printre personalitățile care au răspuns întrebărilor jurnalistei numărându-se Octavian Paler, Nicolae Manolescu, Mircea Cărtărescu, Horia-Roman Patapievici, ... continuare »

Ștefan Teișanu a fost ales alături de alți doi clujeni implicați în activități culturale, este vorba despre Marton Balogh și Cristian Hordilă. Ultimul este manager al Festivalului de Film Transilvania. Consiliul Economic și Social (CES) din România este un organism instituțional consultativ al Parlamentului și al Guvernului. Acest for constituțional ar trebui să fie un loc de reprezentare, dialog și dezbatere al partenerilor sociali și societății civile ... continuare »

Nicușor Imbir este un om simplu, care locuiește cu familia sa în Bajura, Darabani. De meserie este șofer. Pentru a avea un trai decent, în paralel se ocupă și cu zootehnia. Muncește mult, dar în același timp își găsește timp și pentru aproapele aflat în nevoie. Are o energie extraordinară și o mare calitate: nu poate trece indiferent pe lângă o persoană aflată în necaz. De Crăciun, l-am rugat să ne povestească o serie din acțiunile filantropice pe care ... continuare »

Cu adevărat se spune că importanța unui om o afli atunci când nu mai e. În momentul dispariției unui cunoscut apare o stare de confuzie și o serie inutilă de întrebări. Răspunsul la ele nu mai ajută la nimic și totul se rezumă la ce a fost… În cazul meu, cel care a plecat mi-a umplut ritualul zilnic de școală cu multe încercări și dileme. Cert este că am reprezentat pentru el o sursă de dialog prin care a încercat să afl ... continuare »