Vremea
Calendar Ortodox
Carte de Oaspeti

Daca doriti sa va spuneti parerea despre acest site, despre continutul sau, sau despre un subiect care va preocupa, nu ezitati sa ne lasati un mesaj in cartea de oaspeti!


Editorial
În 17 iulie Darabaneni.ro a împlinit 9 ani cu bune şi cu rele. Orice drum are un început, dar şi un sfârşit. Dumnevoastră, cititorii, dar mai ales Dumnezeu ne va îndruma calea în continuare. Tânăr și entuziast fiind, ai putere... Darabaneni.ro…Cui mai folosesc astăzi?
" href="social/6-ani-de-darabaneni-roa-cui-mai-folosesc-astazi/">continuare
Horoscop
 

Mihai Laurentiu Bejinariu: „Muzica nu ne apartine, ea este o minune”

Născut în 1980, Mihai Laurenţiu Bejinaru a parcurs toate formele de învăţământ preuniversitar la Darabani. Între 2002 şi 2006 a urmat cursurile Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, specializarea dirijor de cor academic, la clasa profesorului Ioan Golcea. A urmat apoi masterul de stilistică dirijorală la clasa profesorului Mihail Diaconescu. Din 2008 este doctorand, pregătind o teză pe tema muzicii sacre vocale simfonice contemporane, sub îndrumarea profesorilor universitari Dorel Pascu Rădulescu şi Eleonora Enăchescu. Este asistent universitar asociat la Catedra de dirijat şi instrumente complementare a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. În paralel, este profesor de muzică la Liceul Teologic Adventist „Ştefan Demetrescu” din Bucureşti. A avut numeroase concerte naţionale şi internaţionale, a colaborat ca membru în juriu sau ca preşedinte de juriu, şi a dirijat coruri în festivaluri sau concursuri obţinând importante premii.

Domnule Bejinariu, iată-ne astăzi poposind în curtea muzicii, după ce o perioadă lungă de timp universitarii dărăbăneni au fost în atenţia noastră. Vă mulţumim că aţi acceptat să răspundeţi întrebărilor noastre şi astfel să vă faceţi cunoscută tuturor povestea d-voastră de succes.

Am dori să pornim discuţia noastră de la primele contacte care le-aţi avut cu muzica şi motivaţia care v-a dat resursele necesare pentru a vă dărui, trup şi suflet artei sunetelor.
 
Unul dintre cei mai importanţi compozitori români contemporani, Ştefan Niculescu, spunea că „sacrul este ţinta supremă a muzicii, care tinde către sacru chiar şi atunci când este profană sau îşi uită destinul de a-l sluji”. Primele contacte au fost autodidacte, încă din timpul liceului. Încercam pe atunci să învăţ să cânt la pian, din dorinţa de a acompania comunitatea de credincioşi din biserica adventistă. În acest sens, cu o profundă recunoştinţă amintesc susţinerea şi ajutorul preţios al unor oameni care au contribuit decisiv la formarea mea ca slujitor al muzicii: Dragoş Papaghiuc, Carmen Teioşanu şi Cristina Codreanu. Ulterior am început să scriu muzică sacră corală şi să conduc corul Bisericii Adventiste din Darabani. Aşadar, începuturile mele sunt legate de dragostea unui adolescent pentru muzica sacră corală sau instrumentală.

Oricine are un ţel, un nivel la care tinde în toată cariera. În cazul d-voastră, care este „steaua cea de neatins”?

În oricare lucru trebuie să fie loc şi de mai bine. Poate că descoperirea adevărului muzical, însuşirea şi identificarea cu acesta reprezintă idealul la care trebuie sa aspire un dirijor. Atunci când mă aflu în faţa corului, pe scenă se petrec momente unice. Muzica nu ne aparţine, ea este o minune. Idealul este la doi paşi de noi, nu ca şi cum l-am fi atins, dar atunci când oamenii îşi dau măştile jos se văd aşa cum sunt, poate goi, poate cu o lacrimă nespusă nimănui, iar muzica este povestea fiecăruia dusă peste ani generaţiilor viitoare. Iată adevărul, iată idealul...un moment de sinceritate şi de vibraţie cu umanitatea, aşa cum este ea. 

Care este cea mai importantă scenă pe care aţi evoluat şi care este cel mai important artist cu care aţi colaborat?

Un loc aparte în sufletul meu îl va ocupa relaţia pe care am avut-o cu profesorul coordonator în cadrul studiilor de doctorat, maestrul Dorel Pascu Rădulescu. Dincolo de concertele de pe  scena “George Enescu” a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti aş aminti în mod special colaborarea cu organistul Eckart Schlangt în concertul susţinut cu corul „Credo” al Liceului Teologic Adventist „Stefan Demetrescu” din Bucureşti. Alte concerte le-am susţinut pe scena studioului de concerte „Mihail Jora” a Radiodifuziunii Române, şi pe alte scene din ţară şi din străinătate. 





Care mai sunt astăzi legăturile d-voastră cu oraşul Darabani?

Darabani este pentru mine locul de „acasă”. Reprezintă oamenii care parcă sunt în afara timpului, locurile unde încă mai poţi auzi folclor nealterat şi meleagurile de pelerinaj pe urmele singurului Mare, George Enescu.

Fiecare muzician a încercat să personalizeze domeniul definind-ul într-un fel sau în altul. D-voastră ce definiţie aţi da muzicii?

Nu m-aş încumeta să definesc muzica, eu încă mai am foarte mult de învăţat despre ea, probabil că cea mai bună definiţie rămâne a domnului Trandafir: „cea care ne gâdilă în mod plăcut urechile”. Muzica este de un singur fel, ea este o minune dată oamenilor. Ne putem împărtăşi cu aceasta sau o putem murdări în patimile şi orgoliile noastre. Indiferent de genul muzical sau de orice altă diferenţiere pe care cineva ar putea să o susţină, nu cunosc decât o singură muzică adevărată care niciodată nu oboseşte şi nu alienează pe cel care o ascultă: muzica naturii (vântul, marea, păsările).

Cum comentaţi astăzi spusele lui George Enescu de acum mai bine de jumătate de secol „mi-am slujit ţara cu armele mele: bagheta, pana şi vioara”. 

Cred că lumea nu are nevoie atât de mult de genii cât de oameni normali, morali şi demni, care îşi fac bine partea lor de activitate acolo unde sunt chemaţi pentru aceasta. Moralitatea şi demnitatea sunt trăsăturile părinţilor noştri şi singurele atitudini care fac diferenţa.

De fiecare dată, la final, noi obişnuim să cerem intervievaţilor un mesaj pentru cititorii publicaţiei online Darabaneni.ro.

Dacă aş putea spune că am realizat ceva, atunci singurul lucru ar fi familia. Eu sunt la început de drum în viaţă şi păstrez viu în suflet ce am învăţat de acasă, din oraşul în care m-am născut şi de la oamenii pe care i-am cunoscut. Şi anume că întotdeauna trebuie să fii robul cuvintelor spuse şi stăpânul celor nerostite încă. Am mai învăţat că aşa cum avem deasupra tuturor un Soare ce ne încălzeşte pe toţi, la fel avem un Dumnezeu care nu ne împarte în secte, biserici sau religii, ci poartă de grijă şi celor care cred, şi celor care nu mai cred.  Îmi este dor de acasă, şi atâta timp cât întorcându-mă în Darabani îmi voi găsi părinţii în viaţă, voi simţi că încă mai am rădăcini acolo. Dumnezeu să ne binecuvânteze! (interviu realizat de Alexandru D. Aioanei)

VIDEO


9:53 pm , 27 Mai, 2012

5 Comentarii la “Mihai Laurentiu Bejinariu: „Muzica nu ne apartine, ea este o minune” ”

  1. danut spune:

    simplu si la subiect.asta l-a caracterizat si-l caracterizeaza pe mihai. felicitari si multa putere de munca

  2. love spune:

    RESPECT

  3. Dragoș spune:

    Felicitări, Mihai! Dumnezeu să-ți dea putere în tot ce faci. Ne bucurăm pentru tine.

  4. coleg d bank spune:

    sanatate si tine-o tot asa ;)

  5. Alina Budianu spune:

    Bravo, Mihaita!!! Succes in continuare!!! Doamne ajuta!!

  6. Postarea comentariilor presupune implicit crearea unui cont de facebook. Sunt interzise postarile multiple ale aceluiasi mesaj (spam) si orice forma de reclama in cadrul comentariilor. Nu sunt permise mesajele cu tenta antisociala, cu caracter xenofob sau rasist, mesajele obscene si injuriile. Va rugam nu deviati de la subiect, nu lansati atacuri la persoana autorului (autorilor) articolelor sau injurii la adresa cititorilor care comenteaza. Sunt interzise comentariile care incita la actiuni ilegale, precum si cele care contin amenintari sau violeaza intimitatea si viata privata a cuiva. Utilizatorul este singurul responsabil de continutul mesajelor si isi asuma consecintele in cazul unor actiuni in justitie. Administratorul acestui site isi rezerva dreptul de a radia comentariile care nu respecta regulile de mai sus si de a restrictiona accesul utilizatorului respectiv pe site. Publicatia Darabaneni.ro nu raspunde pentru opiniile postate in cadrul comentariilor, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.


    Adauga un comentariu

Poza saptamanii

Darabaneni.ro a revenit după un an la Viișoara, într-o iarnă adevărată ca în nordul Moldovei, pentru a-i ura ”La mulți ani!” veteranului Ghiță Cojocariu, eroul ultimului nostru reportaj, care a devenit în 12 februarie cetățean de onoare al comunei sale natale.

Sondaj
Vă vaccinați împotriva coronavirusului?

   
   
   
   

Slideshow
Stiri nationale si internationale
Clipul saptamanii
Toate drepturile rezervate | Orice reproducere partiala sau integrala a continutului acestui site(fotografii sau texte) se pedepseste conform legilor in vigoare