Calendar Ortodox
Carte de Oaspeti
Daca doriti sa va spuneti parerea despre acest site, despre continutul sau, sau despre un subiect care va preocupa, nu ezitati sa ne lasati un mesaj in cartea de oaspeti!
Editorial
În 17 iulie Darabaneni.ro a împlinit 11 ani cu bune şi cu rele. Orice drum are un început, dar şi un sfârşit. Dumnevoastră, cititorii, dar mai ales Dumnezeu ne va îndruma calea în continuare.
Tânăr și entuziast fiind, ai p... Darabaneni.ro…Cui mai folosesc astăzi?
" href="social/6-ani-de-darabaneni-roa-cui-mai-folosesc-astazi/">continuare
Horoscop
Mihai Laurentiu Bejinariu: „Muzica nu ne apartine, ea este o minune”
Născut în 1980, Mihai Laurenţiu Bejinaru a parcurs toate formele de învăţământ preuniversitar la Darabani. Între 2002 şi 2006 a urmat cursurile Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, specializarea dirijor de cor academic, la clasa profesorului Ioan Golcea. A urmat apoi masterul de stilistică dirijorală la clasa profesorului Mihail Diaconescu. Din 2008 este doctorand, pregătind o teză pe tema muzicii sacre vocale simfonice contemporane, sub îndrumarea profesorilor universitari Dorel Pascu Rădulescu şi Eleonora Enăchescu. Este asistent universitar asociat la Catedra de dirijat şi instrumente complementare a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. În paralel, este profesor de muzică la Liceul Teologic Adventist „Ştefan Demetrescu” din Bucureşti. A avut numeroase concerte naţionale şi internaţionale, a colaborat ca membru în juriu sau ca preşedinte de juriu, şi a dirijat coruri în festivaluri sau concursuri obţinând importante premii.
Domnule Bejinariu, iată-ne astăzi poposind în curtea muzicii, după ce o perioadă lungă de timp universitarii dărăbăneni au fost în atenţia noastră. Vă mulţumim că aţi acceptat să răspundeţi întrebărilor noastre şi astfel să vă faceţi cunoscută tuturor povestea d-voastră de succes.
Am dori să pornim discuţia noastră de la primele contacte care le-aţi avut cu muzica şi motivaţia care v-a dat resursele necesare pentru a vă dărui, trup şi suflet artei sunetelor.
Unul dintre cei mai importanţi compozitori români contemporani, Ştefan Niculescu, spunea că „sacrul este ţinta supremă a muzicii, care tinde către sacru chiar şi atunci când este profană sau îşi uită destinul de a-l sluji”. Primele contacte au fost autodidacte, încă din timpul liceului. Încercam pe atunci să învăţ să cânt la pian, din dorinţa de a acompania comunitatea de credincioşi din biserica adventistă. În acest sens, cu o profundă recunoştinţă amintesc susţinerea şi ajutorul preţios al unor oameni care au contribuit decisiv la formarea mea ca slujitor al muzicii: Dragoş Papaghiuc, Carmen Teioşanu şi Cristina Codreanu. Ulterior am început să scriu muzică sacră corală şi să conduc corul Bisericii Adventiste din Darabani. Aşadar, începuturile mele sunt legate de dragostea unui adolescent pentru muzica sacră corală sau instrumentală.
Oricine are un ţel, un nivel la care tinde în toată cariera. În cazul d-voastră, care este „steaua cea de neatins”?
În oricare lucru trebuie să fie loc şi de mai bine. Poate că descoperirea adevărului muzical, însuşirea şi identificarea cu acesta reprezintă idealul la care trebuie sa aspire un dirijor. Atunci când mă aflu în faţa corului, pe scenă se petrec momente unice. Muzica nu ne aparţine, ea este o minune. Idealul este la doi paşi de noi, nu ca şi cum l-am fi atins, dar atunci când oamenii îşi dau măştile jos se văd aşa cum sunt, poate goi, poate cu o lacrimă nespusă nimănui, iar muzica este povestea fiecăruia dusă peste ani generaţiilor viitoare. Iată adevărul, iată idealul...un moment de sinceritate şi de vibraţie cu umanitatea, aşa cum este ea.
Care este cea mai importantă scenă pe care aţi evoluat şi care este cel mai important artist cu care aţi colaborat?
Un loc aparte în sufletul meu îl va ocupa relaţia pe care am avut-o cu profesorul coordonator în cadrul studiilor de doctorat, maestrul Dorel Pascu Rădulescu. Dincolo de concertele de pe scena “George Enescu” a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti aş aminti în mod special colaborarea cu organistul Eckart Schlangt în concertul susţinut cu corul „Credo” al Liceului Teologic Adventist „Stefan Demetrescu” din Bucureşti. Alte concerte le-am susţinut pe scena studioului de concerte „Mihail Jora” a Radiodifuziunii Române, şi pe alte scene din ţară şi din străinătate.
Care mai sunt astăzi legăturile d-voastră cu oraşul Darabani?
Darabani este pentru mine locul de „acasă”. Reprezintă oamenii care parcă sunt în afara timpului, locurile unde încă mai poţi auzi folclor nealterat şi meleagurile de pelerinaj pe urmele singurului Mare, George Enescu.
Fiecare muzician a încercat să personalizeze domeniul definind-ul într-un fel sau în altul. D-voastră ce definiţie aţi da muzicii?
Nu m-aş încumeta să definesc muzica, eu încă mai am foarte mult de învăţat despre ea, probabil că cea mai bună definiţie rămâne a domnului Trandafir: „cea care ne gâdilă în mod plăcut urechile”. Muzica este de un singur fel, ea este o minune dată oamenilor. Ne putem împărtăşi cu aceasta sau o putem murdări în patimile şi orgoliile noastre. Indiferent de genul muzical sau de orice altă diferenţiere pe care cineva ar putea să o susţină, nu cunosc decât o singură muzică adevărată care niciodată nu oboseşte şi nu alienează pe cel care o ascultă: muzica naturii (vântul, marea, păsările).
Cum comentaţi astăzi spusele lui George Enescu de acum mai bine de jumătate de secol „mi-am slujit ţara cu armele mele: bagheta, pana şi vioara”.
Cred că lumea nu are nevoie atât de mult de genii cât de oameni normali, morali şi demni, care îşi fac bine partea lor de activitate acolo unde sunt chemaţi pentru aceasta. Moralitatea şi demnitatea sunt trăsăturile părinţilor noştri şi singurele atitudini care fac diferenţa.
De fiecare dată, la final, noi obişnuim să cerem intervievaţilor un mesaj pentru cititorii publicaţiei online Darabaneni.ro.
Dacă aş putea spune că am realizat ceva, atunci singurul lucru ar fi familia. Eu sunt la început de drum în viaţă şi păstrez viu în suflet ce am învăţat de acasă, din oraşul în care m-am născut şi de la oamenii pe care i-am cunoscut. Şi anume că întotdeauna trebuie să fii robul cuvintelor spuse şi stăpânul celor nerostite încă. Am mai învăţat că aşa cum avem deasupra tuturor un Soare ce ne încălzeşte pe toţi, la fel avem un Dumnezeu care nu ne împarte în secte, biserici sau religii, ci poartă de grijă şi celor care cred, şi celor care nu mai cred. Îmi este dor de acasă, şi atâta timp cât întorcându-mă în Darabani îmi voi găsi părinţii în viaţă, voi simţi că încă mai am rădăcini acolo. Dumnezeu să ne binecuvânteze! (interviu realizat de Alexandru D. Aioanei)
VIDEO
5 Comentarii la “Mihai Laurentiu Bejinariu: „Muzica nu ne apartine, ea este o minune” ”
Interviul saptamanii
Poza saptamanii
Copiii refugiaților ucraineni le-au oferit amintiri de neuitat celor care i-au găzduit la Păltiniș. De asemenea, părinții lor au lăsat un mesaj de mulțumire locuitorilor din cea mai nordică localitate din țară. Click pe fotomontaj pentru a viziona fotografiile separat
Sondaj
Darabaneanul lunii
Dărăbănenii se pot mândri cu încă un academician ”Gândul și sufletul meu se leagă…”
Slideshow
Stiri nationale si internationale
Toate drepturile rezervate | Orice reproducere partiala sau integrala a continutului acestui site(fotografii sau texte) se pedepseste conform legilor in vigoare
simplu si la subiect.asta l-a caracterizat si-l caracterizeaza pe mihai. felicitari si multa putere de munca
RESPECT
Felicitări, Mihai! Dumnezeu să-ți dea putere în tot ce faci. Ne bucurăm pentru tine.
sanatate si tine-o tot asa ;)
Bravo, Mihaita!!! Succes in continuare!!! Doamne ajuta!!
Ultimele articole
Județul Botoșani se situează la mijlocul clasamentului, cu o rată de promovabilitate de 74,12, ce depășește puțin media națională. În județ sunt atât licee care au înregistrat 99% promovabilitate cât și licee cu 0%. La Liceul „Dimitrie Cantemir” din Darabani 67,48% din candidați au promovat examenul. Însă liceul dărăbănean se poate lăuda cu una din cele 6 medii de 10 ale județului, performanță reușită de eleva Horopciuc Veronica (foto medalion), ... continuare »
„Planurile de viitor sunt destul de mari. Vrem să ne menținem sus în Liga a 3-a, să nu dezamăgim cum a fost data trecută. Îmi pare bine că băieții au ajuns la nivelul acesta, eu o să mă ocup mai departe, sper să am și ajutorul Primăriei și al altor sponsori. De unul singur este foarte greu, dar Primăria a promis că ne va fi alături. Dar acum o să tragem linie, o să facem o analiză a meciului de astăzi pentru că nu mi-a plăcut. O să mai aducem jucători, ... continuare »
Ultima dată, Zilele Orașului au fost organizate în cadrul Zilelor Nordului, la ediția din 2015 a festivalului. Suma alocată manifestărilor de anul acesta depășește 100.000 de lei, dintre care aproximativ 20.000 de lei provin din sponsorizări. ”Eu țin foarte mult la aceste manifestări cultural-artistice. Chiar dacă Ziua Orașului hotărâtă prin ședință de Consiliu Local este 21 iunie, doresc ca ziua respectivă să fie mai mult o manifestare culturală, ... continuare »
Concursul Național Catehetic ”Rugăciunea în viaţa mea” este organizat în anul 2022, Anul omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinuluiși Anul comemorativ al sfinţilor isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigore Palama și Paisie de la Neamț, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, de către Sectorul teologic-educațional al Patriarhiei Române, în parteneriat cu Ministerul Educației, în perioada 15 ... continuare »
29 aprilie 2022 a fost o zi emoționantă pentru elevii, cadrele didactice și reprezentanții Primăriei Viișoara. Emoții și lacrimi și pentru cei 2 veterani viișoreni Cojocariu Gheorghe și Giosu Ioan care, când cu zâmbetul pe buze când cu lacrimi în ochi, s-au bucurat, pentru câteva momente, de mângâierea și prețuirea elevilor de la Școala Gimnazială ”Dimitrie Brândză” Viișoara. Copiii s-au pregătit din timp pentru întâlnirea cu prețioșii veterani, ... continuare »